BIOS-ul și Utilitarele Sale

Aplicatia nr. 2

BIOS-ul si utilitarele sale

2.1. Scopul lucrarii

Însusirea elementelor de baza necesare pentru configurarea calculatorului

si utilizarea programului de setare (SETUP).

2. Elemente teoretice

2.1. Definitia si functionarea BIOS-ului

BIOS-ul este acronimul de la Basic Input/Output System (sistemul de

intrare/iesire de baza). BIOS-ul reprezinta interfata dintre software si hardware

permitând acestor componente sa comunice si sa interactioneze.

Un sistem de calcul este constituit din mai multe straturi care comunica

între ele prin intermediul diferitelor interfete. Figura 1 prezinta aceasta împartire pe

straturi.

Aplicatie

API

Sistem de operare

Interfata BIOS

Hardware

În acest sistem stratificat, pe nivelul cel mai înalt se afla aplicatia (un

sistem de baze de date, un mediu de programare în C++, un browser de internet,

etc.) Aceasta nu poate sa interactioneze direct cu componentele hardware, ci numai

cu sistemul de operare prin interfata API (Aplication Program Interface – Interfata

de Programare a Aplicatiilor). API este o biblioteca de functii comune pe care

aplicatia le apeleaza pentru a cere sistemului de operare sa faca diferite activitati.

Deoarece este specifica sistemului de operare, interfata API este diferita de la un

sistem la altul.

Totusi, indiferent de sistemul de operare, interfata API permite aplicatiei sa

realizeze serviciile fara sa stie cum lucreaza sistemul de operare. Nu este necesar ca

aplicatia sa cunoasca informatii despre componentele hardware ale calculatorului.

Sistemul de operare îi comunica sistemului BIOS de ce are nevoie pentru a

îndeplini cererea aplicatiei. Sistemul de operare nu comunica niciodata direct cu

componenetele hardware.

Îndrumar laborator Anul I – Text preliminar

17

Sistemul BIOS este format din totalitatea componentelor care asigura

interactiunea dintre hardware si software. BIOS-ul calculatorului este format din

BIOS-ul de pe placa de baza si BIOS-ul de pe toate placile suplimentare instalate în

sistem, împreuna cu driverele de dispozitiv ale acestora.

Dupa pornirea PC-ului si încarcarea sistemului de operare Windows XP, se

utilizeaza BIOS-ul apartinând sistemului de operare.

BIOS-ul permite sitemului de operare sa accepte diferite tipuri de

componente hardware. Fiecare componenta hardware este livrata (sau are

corespondent în BIOS-ul de baza) cu un modul BIOS si/sau un driver propriu care

devin parte a BIOS-usului sistemului. În consecinta, stratul BIOS este dinamic si se

schimba în functie de configuratia hardware a calculatorului. Scopul acestuia este

de a masca deosebirile dintre diferitele tipuri de componente hardware si de a

prezenta sistemului de operare o interfata comuna.

Functia stratului BIOS este de a transforma comenzile sistemului de

operare în actiuni executate de componentele hardware. Stratul BIOS este

modalitatea sistemului de operare de a accesa stratul hardware.

2.2. Sistemul BIOS de pe placa de baza

BIOS-ul placii de baza este componenta cea mai importanta a stratului

BIOS, deoarece contine toate procedurile software necesare pentru pornirea

sistemului. De asemenea, acesta contine utilitarele de baza pentru diagnosticare si

configurare.

Cipul BIOS. Sistemul BIOS al placii de baza este stocat într-un cip de pe

placa de baza, o memorie, în prezent având o capacitate de aproximativ 2 Mbiti

(256 KB), sau mai mult.

Componentele sistemului sunt urmatoarele:

- teste de diagnosticare la punerea sub tensiune;

- utilitarul de configurare a sistemului;

- procedura de initializare a încarcarii (bootstrap);

- interfata BIOS.

.

La pornirea calculatorului (dupa alimentarea de la retea) se initiaza testul

de diagnosticare POST (Power-On Self Test – Autotestare la Punerea sub

Tensiune). Testul POST asigura ca toate componentele critice functioneaza

corespunzator. Dupa terminarea secventei POST se ofera posibilitatea de acces la

utilitarul de configurare a sistemului (de regula prin apasarea tastei DEL). Acest

utilitar permite configurarea si modificarea diferitelor caracteristici ale sistemului.

POST testeaza functionarea diverselor componente hard de pe placa de

baza în ordinea urmatoare (ordinea poate fi totusi modificata în functie de

fabricant):

1. Testul CPU (central processing unit) – testeaza registre, instructiuni,

coprocesor, modul real, modul protejat etc.;

Îndrumar laborator Anul I – Text preliminar

18

2. Verifica suma de control ROM-BIOS;

3. Verifica suma de control CMOS-RAM;

4. Testeaza/initializeaza controller-ul DMA;

5. Testeaza/initializeaza controller-ul de tastatura;

6. Verifica primii 64k RAM;

7. Testeaza/initializeaza controller-ul de întreruperi;

8. Testeaza/initializeaza controller-ul cache;

9. etc.