Centrale IPC 100 - funcțiile telefonului Philips 16 TXD și modul de utilizare

I. Obiective

a. Studiul telefonului Philips 16TXD şi modul lui de utilizare.

b. Programarea telefonului Philips 16TXD pentru a îndeplini diferite funcţii.

II. Consideraţii teoretice

În trecut, comunicarea în sistemul telefonic era analogică, semnalul vocal fiind transmis de la sursă la destinaţie sub forma unei tensiuni electrice. Odată cu apariţia electronicii digitale şi a calculatoarelor, a devenit posibilă semnalizarea digitală. În acest sistem sunt admise numai două tensiuni, de exemplu: -5 volţi şi 5 volţi.

Această tehnică are câteva avantaje faţă de transmisiunea analogică. Primul este că, deşi atenuarea şi distorsiunea sunt mult mai severe în cazul transmiterii unui semnal pe două nivele decât prin folosirea unui modem, este uşor de calculat cât de departe se poate propaga un semnal astfel ca el să mai poată fi recunoscut. Acolo, poate fi inserat un regenerator digital, pentru a regenera semnalul la valoarea lui originală, deoarece nu există decât două posibilităţi. Un semnal digital poate să fie trecut printr-un număr oarecare de regeneratoare digitale fără pierderi în semnal şi astfel să parcurgă distanţe mai mari fără pierderi de informaţie. Prin contrast, semnalele analogice suferă totdeauna pierderi de informaţie atunci când sunt amplificate şi aceste pierderi se cumulează. Avantajul net este că transmisia digitală prezintă o frecvenţă scăzută a erorilor.

Un al doilea avantaj al transmisiunii digitale este că vocea, datele, muzica şi imaginea (de ex: televizor, fax şi video) pot fi suprapuse pentru a putea folosi mai eficient circuitele şi echipamentele. Un alt avantaj este că sunt posibile viteze mult mai mari de transfer al datelor pe liniile deja existente.

Un al treilea avantaj este că transmisiunea digitală este mult mai ieftină decât transmisiunea analogică, deoarece nu este necesar să se reproducă exact forma unei unde analogice după ce aceasta s-a propagat prin sute de amplificatoare într-o convorbire intercontinentală. Posibilitatea de a distinge corect între 0 şi 1 este suficientă.

În sfârşit, întreţinerea este mai uşoară în cazul unui sistem digital decât al unuia analogic. Un bit transmis este recepţionat corect sau nu, fiind mai simplă depistarea problemelor.

În consecinţă, toate trunchiurile pe distanţe mari din sistemul telefonic sunt rapid convertite la trunchiuri digitale. Sistemul vechi folosea transmisia analogică prin intermediul firelor de cupru; noul sistem foloseşte transmisia digitală prin intermediul fibrelor optice.

Pe scurt, sistemul telefonic constă din trei componente majore:

- Bucle locale (cablu torsadat, transmisie analogică).

- Trunchiuri (fibre optice sau microunde, cele mai multe digitale).

- Oficii de comutare.

Buclele locale

În ultimii 100 de ani, transmisia analogică a dominat comunicaţiile. În particular, sistemul telefonic a fost iniţial bazat integral pe semnalizare analogică. În timp ce trunchiurile pe distanţe mari sunt acum în mare parte digitale, cu precădere în ţările mai avansate, buclele locale sunt încă analogice şi probabil vor rămâne aşa pentru încă un deceniu sau două, datorită costului enorm de a le înlocui.

În consecinţă, atunci când un calculator doreşte să trimită date numerice pe o linie telefonică, datele trebuie să fie în prealabil convertite sub formă analogică de către un modem, pentru a putea fi transmise pe o buclă locală, apoi convertită la date numerice, atunci când sunt transmise pe trunchiurile pe distanţe mari, apoi din nou la analogic, la capătul care recepţionează şi, în final, din nou la digital de către un alt modem, pentru a putea fi memorate în calculatorul de destinaţie. Această schemă este prezentată în Fig. 1.