Securitatea Wireless

Definirea securitatii

Scopul primar al securitatii este acela de a împiedica intrusii sa aiba acces la resursele unei retele; acest lucru înseamna sa construim pereti de protectie puternici si sa lasam doar portite mici si foarte bine pazite, pentru a garanta accesul autorizat pentru un anumit grup de persoane. Aceasta strategie se poate aplica mult mai bine pentru retelele cu fir decât pentru retelele fara fir.

Securitatea înseamna de obicei ca utilizatorii sa nu poata executa decât task-urile pe care sunt autorizati sa le execute si sa obtina informatiile pe care sunt autorizati sa le aiba. Utilizatorii nu trebuie sa poata deteriora datele, aplicatiile sau sistemul de operare. Cuvântul securitate implica protectia împotriva atacurilor rau-voitoare; de asemenea implica controlul efectelor pe care le au erorile si defectiunile echipamentelor. Orice poate proteja împotriva unui atac wireless probabil va preveni si alte tipuri de probleme de asemenea.

Retele wireless

Creşterea popularităţii reţelelor wireless a determinat o scădere rapidă a preţului echipamentelor wireless concomitent cu o accentuată оmbunătăţire a performanţelor tehnice ale acestora. O infrastructură wireless poate fi realizată astăzi cu cheltuieli mult mai mici decвt una tradiţională pe cablu. In acest fel, apar premizele realizării accesului ieftin şi uşor la Internet membrilor comunităţilor locale, cu toate beneficiile ce rezultă de aici. Accesul la informaţia globală constituie o sursă de bogăţie la scară locală, prin creşterea productivităţii muncii bazate pe accesul la cvasitotalitatea informaţiilor disponibile in lume in legătură cu activitatea prestată. Totodată, reţeaua devine mai valoroasă pemăsură ce tot mai mulţi oameni se leagă la ea. Comunităţile legate la Internet au acces la piaţa mondială unde au loc tot mai multe tranzacţii cu viteza reţelei. In acelaşi timp, accesul la Internet le dă oamenilor posibilitatea de a-şi discuta problemele lor, politica şi orice altceva ce-i interesează in modalităţi pe care telefonul sau televizorul nu le putea pune la dispoziţie. Chiar şi fără accesul la Internet comunităţile legate la reţele wireless se bucură de avantaje - pot colabora la diferite proiecte cu intindere geografică mare folosind comunicaţii vocale, e-mail–uri şi transmisii de date cu costuri foarte mici. In ultimă instanţă, oamenii inţeleg că aceste reţele sunt realizate pentru a intra mai uşor in legătură unii cu alţii.

Tipuri de retele

Tehnologiile reţelelor wireless, de transmisii de date, din familia de protocoale radio standardizate 802.11 (802.11a, 802.11b şi 802.11c), cunoscute in multe cercuri şi ca Wi-Fi (Wireless Fidelity) şi 802.16 cunoscut şi ca WiMax (Worldwide Interoperability for Microwave Access).

802.11b a fost ratificat de IEEE in 16 septembrie 1999 şi este, probabil, cel mai popular protocol de reţea wireless utilizat in prezent. Utilizează tipul de modulaţie DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum). Operează in banda de frecvenţe ISM (Industrie, Ştiinţă, Medicină); nu sunt necesare licenţe atit timp cit se utilizează aparatură standardizată.

Limitările sunt: puterea la ieşire de pină la 1 watt iar modulaţiile numai de tipul celor care au dispersia spectrului cuprinsă intre2,412 şi 2,484 GHz. Are o viteză maximă de 11 Mbps cu viteze utilizate in prezent de aproximativ 5 Mbps.802.11g a fost ratificat in iunie 2003. In ciuda startului intirziat, acest protocol este, in prezent, de facto protocolul standard in reţelele wireless, deoarece este implementat practic pe toate laptopurile care au placă wireless şi pe majoritatea celorlalte dispozitive portabile. Foloseşte aceeaşi subbandă defrecvenţe din banda ISM ca şi 802.11b, dar foloseşte tipul de modulaţie OFDM (Orthogonal Frecvency Division Multiplexing). Viteza maximă de transfer a datelor este de 54 Mbps, cu implementări practice la 25 Mbps. Viteza poate cobor pină la 11 Mbps sau chiar la valori mai mici, trecind la tipul de modulaţie DSSS, pentru a se realiza compatibilitatea cu mult mai popularul protocol 802.11b.