Extras din laborator

Protocoalele mail in Internet

Un protocol de retea este un set de reguli, pe care calculatoarele trebuie sa le urmeze pentru a schimba informatii intr-o retea. Protocoalele de retea, care opereaza in Internet fac parte din suita protocoalelor Internet. Spre deosebire de majoritatea protocoalelor Internet, care trebuie sa fie explicate la nivel de pachet de retea, protocoalele de e-mail sunt simple protocoale de comanda/raspuns, care se pot intelege si manevra usor.

1. SMTP

1.1. SMTP – Introducere

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este un protocol in format text simplu, bazat pe o comunicare de tip comanda/raspuns.. SMTP este definit in documentul RFC 821. Sursa de e-mail trimite o comanda catre destinatie si asteapta un raspuns de la aceasta. SMTP foloseşte portul 25 TCP (protocolul TCP fiind folosit pentru transportul datelor)

1.2. Istoric SMTP

SMTP a fost introdus in anii '80; la acea vreme, calculatoarele centrale cu terminale pentru utilizatori erau larg raspandite, iar SMTP a fost mai putin folosit decat UUCP (Unix to Unix CoPy - mai bun pentru trimiterea mesajelor intre calculatoare ce nu erau conectate permanent). SMTP însa functionează mai bine când atât expeditorul cât şi destinatarul mesajului sunt legaţi in reţea tot timpul.

Sendmail a fost unul din primele programe care au implemetat acest protocol. Din 2001 au aparut încă cel puţin 50 de programe care implementeaza SMTP( atat servere cat si clienti). Printre cele mai cunoscute servere SMTP sunt Postfix, qmail, Novell GroupWise, Novell NetMail si Microsoft Exchange Server.

1.3. Functionarea SMTP

SMTP creeaza o conexiune intre sursa si destinatia e-mailului. Protocolul nu se referă la modul în care mesajul ce trebuie transmis este trecut de la utilizator către clientul SMTP, sau cum mesajul recepţionat de serverul SMTP este livrat utilizatorului destinatar şi nici cum este memorat mesajul sau de câte ori clientul SMTP încearcă să transmită mesajul. Protocolul TCP este utilizat pentru crearea si conducerea conexiunii, cat si pentru a garanta ca informatia treimisa la destinatie ajunge secvential si fara greseli. Fluxul de date contine atat comenzile SMTP, cat si mesajul propriu-zis.

Comunicarea intre client şi server se realizeaza prin texte ASCII. Iniţial clientul stabileşte conexiunea către server şi aşteaptă ca serverul să-i răspundă cu mesajul “220 Service Ready” . Dacă serverul e supraîncărcat, poate să întarzie cu trimirea acestui raspuns. Dupa primirea mesajului cu codul 220 , clientul trimite comanda HELO prin care isi va indica identitatea. In unele sisteme mai vechi se trimite comanda EHLO, comanda EHLO indicand faptul că expeditorul mesajului poate sa proceseze extensiile serviciului şi doreşte să primească o listă cu extensiile pe care le suportă serverul. Dacă clientul trimite EHLO iar serverul îi răspunde ca aceasta comandă nu e recunoscută, clientul va avea posibilitatea să revină şsi să trimită HELO.

Dupa ce comunicarea este inceputa, clientul trimite mesaje, poate incheia conexiunea sau poate folosi serviciile puse la dispozitie de server, precum verificarea adreselor de email. Serverul trebuie să raspundă după fiecare comandă indicand astfel dacă aceasta a fost acceptată, dacă se mai asteaptă comenzi sau dacă există erori în scrierea acestor comenzi.

Pentru a trimite un mesaj se foloseste comanda MAIL prin care se specifica adresa clientului. Dacă aceasta comanda este corecta serverul va raspunde cu mesajul “250 OK”. Clientul trimite apoi o serie de comenzi RCPT prin care specifică destinatarii mesajului. Serverul va raspunde cu “550 No such user here”, sau “250 OK”, in functie de corectitudinea comenzii primite. După ce se specifică destinatarii, şi serverul acceptă comenzile, se trimite comanda DATA, prin care serverul e anunţat că expeditorul va incepe sa scrie conţinutul mesajului. Serverul poate răspunde cu mesajul "503 Command out of sequence" sau "554 No valid recipients" dacă nu a primit comenzile MAIL sau RCPT sau aceste comenzi nu au fost acceptate. Dacă serverul va raspunde cu mesajul “354 Start mail input”, clientul va putea introduce textul mesajului. Sfarşitul mesajului e marcat cu <CR><LF>.<CR><LF>.

Un server SMTP trebuie să cunoască cel putin urmatoarele comenzi :

• HELO – Hello – deschide sesiunea SMTP si identifica gazda sursa

• MAIL FROM – specificarea adresei expeditorului;

• RCPT TO – Recipient - specificarea adresei destinatarului ;

• DATA – semnalizeaza inceputul mesajului de mail; mail-ul se incheie cand se trimite o linie continand un singur punct (.)

• RSET – Reset – renunta la mesaj;

• QUIT - incheie sesiunea;

• HELP – afiseaza un sumar al tuturor comenzilor suportate sau informatii despre o comanda

• VRFY - verifica o adresa de e-mail;

• EXPN – Expand – afiseaza adersele de e-mail continute in lista de mail mentionata

De asemenea, RFC 821 defineste si alte comenzi, care nu sunt larg implementate. Aceste comenzi invechite sunt:

• SEND – Trimite mesajul mail la un terminal

• SOML – Trimite mesajul mail la un terminal sau il depune intr-o cutie postala

• SAML – Trimite mesajul mail la un terminal si il depune intr-o cutie postala

• TURN – Intorace conexiunea, astfel incat sursa mail-ului este acum destinatia

Aceste comenzi presupuneau ca existau situatii in care sistemul sursa va dori sa afiseze un mesaj pe terminalul destinatarului, intr-o maniera similara comenzii Linux write. In timp, SMTP s-a transformat intr-un sistem mail pur, care trimite e-mail-ul la o cutie postala si nu trimite mesaje la un terminal.

Comanda TURN inveseaza rolurile intre sistemele emitator si receptor de mail. Intr-o conexiune normala, sistemul care initiaza conexiunea este sistemul care are mail de trimis. Cu comanda TURN, sistemul care initiaza conexiunea nu are neaparat mail de trimis. Sistemul initiator spera sa primeasca mail. Creeaza conexiunea pentru a afla daca sistemul de la distanta are vreun mail sa-i transmita. Intr-un Internet global, este imposibil de stiut ce sisteme au sa va trimita mail. Prin urmare, comanda TURN a fost cu adevarat gandita sa mute mail-ul de la un server de cutie postala, catre un client ce are servicii de retea limitate. Protocoalele de cutie postala, POP si IMAP, au redus nevoia folosirii comenzii TURN, ca si larga raspandire a accesului non-stop la Internet.