Lucrări de laborator la electrotehnică

LUCRAREA 1

ELEMENTE DE PROTECŢIA MUNCII ŞI NORME DE COMPORTARE ÎN LABORATORUL DE INGINERIE ELECTRICĂ ŞI ELECTRONICĂ

1. Influenţa curentului electric asupra corpului omenesc.

Curentul Ih care trece prin corpul omenesc, când două puncte ale corpului se găsesc la potenţiale diferite V1, V2, este dat de relaţia:

unde Rh este rezistenţa electrică a corpului omenesc.

Efectele curentului electric asupra omului depind de valoarea şi frecvenţa curentului, de durata acţiunii şi de traseul curentului prin corp.

Curentul electric este nepericulos sub limita de 10 mA în curent alternativ (50 Hz) şi de 50 mA în curent continuu, dacă durata de atingere nu depăşeşte 0,2 s. Curentul alternativ având o frecvenţă de 50 Hz este periculos deoarece, la această frecvenţă, se produc convulsii ale muşchilor care fac imposibilă eliberarea de sub tensiune.

Rezistenţa corpului omenesc variază între limite foarte largi: Rh = 0,2 200 kΩ În condiţii normale, rezistenţa corpului este mai mare de 1000 Ω. Valoarea Rh = 1000 Ω se consideră rezistenţă de referinţă în protecţia muncii. Sensibilitatea organismului la trecerea curentului electric este determinată de o multitudine de factori: gradul de oboseală, starea nervoasă, afecţiunile cardiace, condiţiile mediului ambiant (presiune, temperatură, umiditate), etc.

În exploatarea instalaţiilor industriale s-a generalizat ca tensiune practic nepericuloasă valoarea de 24 V.

Prin electrocutare se înţelege efectul trecerii, prin corpul omenesc, a unui curent electric capabil să producă vătămarea sau chiar moartea.

Principalele efecte fiziologice ale trecerii curentului electric prin corpul omenesc sunt:

- fibrilaţia inimii (contractări şi destinderi rapide, dezordonate, ale fibrelor muşchiului inimii), oprirea contracţiilor cardiace, crisparea musculaturii aparatului locomotor;

- afectarea sistemului nervos (oprirea respiraţiei şi asfixierea);

- efecte termice (arsuri, carbonizări);

- reducerea funcţiilor sângelui datorită fenomenului de electroliză.

Primul ajutor care trebuie acordat unui electrocutat este scoaterea de sub tensiune şi efectuarea respiraţiei artificiale (eventual combinată cu masaj car-diac), până la sosirea medicului.

Accidentele prin electrocutare în instalaţiile de joasă tensiune se pot datora următoarelor cauze:

a) atingere directă - când o parte a organismului intră în contact direct cu părţile conductoare aflate sub tensiune;

b) atingere indirectă - când contactul se face cu elemente conductoare ale instalaţiilor electrice care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care au ajuns accidental sub tensiune, datorită unui defect de izolaţie;

c) tensiune de pas - când electrocutarea apare ca urmare a contactului cu două puncte de pe sol cu potenţiale electrice diferite.

Măsurile de protecţie, folosite pentru prevenirea electrocutării prin atingere directă, sunt (STAS 2612-87):

a) folosirea tensiunilor reduse;

b) carcasarea de protecţie a elementelor aflate sub tensiune;

c) îngrădirile de protecţie;

d) utilizarea mijloacelor individuale de protecţie.

Măsurile de protecţie folosite pentru prevenirea electrocutărilor prin atingere indirectă, sunt:

a) legarea la pământ;

b) legarea la nul;

c) folosirea tensiunilor reduse;

d) izolarea suplimentară de protecţie;

e) separarea de protecţie;

f) egalizarea sau dirijarea potenţialelor;

g) deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere peri-

culoase sau în cazul unor scurgeri de curent periculoase.

Legarea la pământ este una dintre cele mai întrebuinţate metode de evitare a pericolului de electrocutare prin atingere indirectă. Legarea la pământ a carcasei unui echipament electric reduce tensiunea la care ar fi supus corpul omului venit în contact cu aceasta în caz de defect, la o valoare nepericuloasă.

2. Norme de comportare în laborator

1. Orice lucrare de laborator se va executa numai după pregătirea ei teoretică.

2. Montajele se execută în lipsa tensiunii.

3. Înainte de executarea montajului, se aleg elementele de circuit în mod adecvat, verificându-se concordanţa parametrilor nominali ai aparatelor folosite cu tensiunea reţelei şi mărimile electrice ale schemei.

4. Montajul se va pune sub tensiune numai după verificarea lui de către cadrul didactic conducător de lucrare.

5. Înainte de punerea sub tensiune a unui montaj, se va verifica dacă studenţii sunt atenţi la manevră şi nu vin în contact cu părţi sub tensiune.

6. Pe tot timpul executării lucrării de laborator se impune păstrarea unei ordini şi a unei atitudini disciplinate din partea studenţilor.

7. Orice modificare în structura montajului sau intervenţie se va face numai după scoaterea montajului de sub tensiune.

8. În cazul ivirii unui defect în instalaţie, se întrerupe imediat alimentarea cu tensiune şi abia apoi se intervine în montaj.

9. În timpul executării lucrărilor se va evita atingerea arborilor şi cuplelor în mişcare de rotaţie şi de asemenea, a bornelor utilizate pentru realizarea circuitelor electrice.

10. După efectuarea măsurătorilor experimentale, montajul se scoate de sub tensiune în mod vizibil, cu ajutorul întrerupătorului principal.

În cazul unei electrocutări, se acţionează în modul următor:

- se scoate accidentatul de sub tensiune, întrerupând alimentarea cu tensiune electrică de la întrerupătorul principal;

- se trece imediat la efectuarea respiraţiei artificiale, îndepărtând persoanele de prisos;

- se anunţă medicul;