Metode și Procedee Tehnologice

Lucrarea tehnica 1:

Standardizarea in industria

constructoare de masini electrice

I. Notiuni de baza:

Cuvantul standardizare , conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, inseamna a stabili si a aplica un standard, a fabrica în serie, pe baza unui standard. Insa, ce este acela un standard? Conform definitiei ISO/CEI 2, standardul este definit ca un document, stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care asigura, pentru uz comun si repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitatile sau rezultatele lor, cu scopul de a se obtine gradul optim de ordine într-un anumit context. Pe plan international exista standarde care definesc caracteristicile unui produs, unui serviciu si standarde de organizatie, care se refera la managementul si asigurarea calitatii, mentenanta, analizele de valoare, logistica, managementul calitatii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul productiei etc.

Standardul este protejat prin drepturi de autor si nu poate fi copiat, reprodus electronic sau transmis, integral sau în parte, fara acordul scris al organismului national sau international de standardizare în cauza. Standardul este considerat principalul element care asigura eliminarea barierelor tehnice în circulatia produselor. În România, standardele pot fi cumparate de la ASRO (Asociatia de Standardizare din ROmania).

Pana la 21 aug. 1992 standardele romane aveau sigla STAS (Standarde de Stat) potrivit ordonantei guvernului 19/1992. Dupa 21 aug. 1992 stas-urile au devenit SR-uri (Standard Roman):

Exp: SR EN 60255-26:2005 Relee electrice. Partea 26: Prescriptii de compatibilitate electromagnetica pentru relee de masura si dispozitive de protectie

Începuturile acestei activitati dateaza din perioada premergatoare celui de-al doilea Razboi Mondial, primele standarde cu un caracter national fiind adoptate în 1937-1938, în cadrul AGIR - Asociatia Generala a Inginerilor din România. În anul 1948 a luat fiinta Comisiunea de Standardizare, primul organism national de acest fel. Dupa o serie de reorganizari ale organismului national de standardizare, în 1970 a aparut Institutul Român de Standardizare (IRS), care a functionat pâna în 1998. Prin Ordonanta 39/1998 s-au pus bazele standardizarii voluntare în România. De la aceasta data, organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare din România. În prezent, ASRO este membru cu drepturi depline al CEI - Comisia Electrotehnica Internationala, ISO - Organizatia Internationala de Standardizare, ETSI - Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicatii, si membru afiliat al CEN - Comitetul European de Standardizare si CENELEC - Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnica.

Standardizarea internationala

ISO  Organizatia Internationala de Standardizare

IEC  Comisia Electrotehnica Internationala

ITU  Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor Standardizarea regionala

Europa

CEN  Comitetul European pentru Standardizare

CENELEC  Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnica

ETSI  Institutul European pentru Standardizare în Telecomunicatii

America

COPANT  Comisia de Standardizare Panamericana

MERCOSUR  Piata Comuna a Sudului

Rolul Asociatiei de Standardizare din România este de a produce un standard pentru acelasi tip de produs sau serviciu astfel incit daca un producator roman de motoare electrice lucreaza dupa un standard roman, acesta sa poata fi folosit fara diferente fata de alte produse din Uniunea Europeana (calitatea trebuie sa fie aceeasi).

Etapele standardizarii

- Identificarea necesitatilor partenerilor: e analiza pe sector a gradului de adecvare si a fezabilitatii tehnico-economice a activitatii normative pe baza a doua întrebari hotarâtoare: standardul va asigura un plus tehnic si economic în sector?; exista si sunt disponibile cunostintele necesare pentru elaborarea unui standard?

- Programarea colectiva: strategie de gândire pe baza necesitatilor identificate si a prioritarilor definite de catre toti partenerii, apoi luarea deciziei de a se introduce în programul de lucru al organizatiei implicate;

- Elaborarea proiectului de standard de catre partile interesate, reprezentate de experti (inclusiv producatori, distribuitori, utilizatori, consumatori, administratie, laboratoare etc., dupa caz);

- Consensul expertilor privind proiectul de standard;

- Validarea: consultare la nivel international si/sau national, dupa caz, sub forma unei anchete publice, implicând toti partenerii economici pentru a avea asigurarea ca proiectul de standard este conform interesului general si nu ridica alte obiectii majore. Finalizarea textului proiectului de standard;

- Aprobarea textului pentru a fi publicat ca standard;

- Revizuirea: aplicarea tuturor standardelor reprezinta obiectul unei evaluari efectuate în mod regulat de catre organismul de standardizare în ceea ce priveste relevanta. Dupa revizuire, un standard poate fi confirmat fara schimbari, poate merge în continuare la revizuire sau poate fi anulat.