MPT - Laboratoare

1. Noțiuni de bază

Prin standardizarea se intelege reglementarea tehnica, unitara, organizata, care stabileste norme si prescriptii privitoare la calitate, caracteristicile, dimensiunile, forma, materialele, gama de tipuri si alte elemente ce definesc un produs, precum si privitoare la unele metode de analiza si incercari, notiuni stiintifice, unitati de masura, terminologie, clasificare, simbolizare, marcare, desene tehnice, proiectare, executie etc. Standardizarea este o activitate specifica ce stabileste, pentru probleme reale sau potentiale, dispozitii destinate unei utilizari comune sau repetate, furnizeaza reguli si indrumari sau caracteristici pentru diferite activitati sau rezultatele lor, urmarind obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardizarea se refera deci, la un ansamblu de masuri specifice, rezultate din elaborarea si aplicarea unui sistem de norme si prescriptii cuprinse in standardele nationale si internationale.

Standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut care prevede pentru utilizari comune si repetate, reguli, prescriptii si caracteristici referitoare la diferite activitati sau rezultatele acestora, in scopul obtinerii unui grad optim de ordine intr-un context dat.

In Romania, organul suprem de specialitate al administratiei publice centrale in domeniul standardizarii este Asociatia de Standardizare din Romania ASRO aprobata prin Ordonanta nr.39 din 30 ianuarie 1998.

Pana la data de 28.08.1992 standardele romane au avut sigla STAS (Standard de Stat), iar dupa aceasta data standardele romane au sigla SR (Standard Roman). Standardele cu sigla STAS isi mentin valabilitatea pana la revizuirea sau anularea lor. Standardele romane identice cu standardele internationale au sigla SR CEI, SR ISO, STAS CEI, urmata de numarul standardului international respectiv.

Incepand cu 01.01.1997, CEI in acord cu ISO a introdus un nou sistem de numerotare pentru standardele internationale, ghiduri si rapoarte tehnice. Atribuirea numerelor pentru toate publicatiile CEI se face din blocul de numere cuuprins intre 60000 si 79999.

Pentru evidentierea si orientarea in numeroase domenii tratate de standardizare, standardele din Romania sunt clasificate si numerotate dupa un sistem alfanumeric cuprinzand sectoare, grupe si subgrupe. Domeniile de standardizare – sectoarele – clasificate dupa ramura de productie, sunt notate cu o litera A, B, C etc. Sectorul rezervat domeniului ”Energetica si electrotehnica-electronica” este notat cu F. Sectoarele sunt impartite in grupe (maxim 10), notate cu o cifra de la 0 la 9, de exemplu F3 grupa Materialelor electrotehnice, F4 Masini si aparate electrice, F7 Electronica si Telecomunicatii.

Grupele se impart in subgrupe (maxim 10 subgrupe) notate cu o a doua cifra de la 0 la 9, de exemplu F41 Masini electrice rotative, F42 Transformatoare, F45 Aparate electrice de joasa tensiune, F46 Aparate electrice de inalta tensiune.

Pentru fiecare standard se da indicativul, anul ultimei editii si titlul. Standardele romane inainte de 28 august 1992 au sigla STAS, anul editiei fiind inscris prin ultimele doua cifre, de exemplu STAS 3530-89 Masini electrice rotative.Marcarea extremitatilor infasurarilor si corelarea cu sensul de rotatie. Standardele romane aprobate dupa 28 august 1992 au sigla SR, dupa sigla SR urmeaza un grup de cifre care dau numarul standardului respectiv, iar ultimele cifre indica anul elaborarii, de ex: SR 10000-9:1994 Principiile si metodologia standardizarii. Publicarea standardelor europene (EN) ca standarde romane.

ISO (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare) este cel mai mare

dezvoltator din lume şi editor al Standardelor Internaţionale.

ISO este o reţea de institute naţionale de standardizare din 163 de tari, un membru pentru fiecare ţară, cu un Secretariat central în Geneva, Elveţia, care coordonează sistemul.

În conformitate cu normele ISO, organismul membrul naţional este de aşteptat să se ţină seama de punctele de vedere ale tuturor părţilor interesate în standard în curs de dezvoltare. Acest lucru le permite să prezinte o poziţie consolidată, consens naţional pentru comitetul tehnic.

Deoarece standardele ISO sunt acordurile voluntare, ele trebuie să se bazeze pe un consens solid de opinie expert internaţional. Consens, care necesită rezoluţie de obiecţii substanţiale, este un principiu esenţial de procedură. Deşi este necesar pentru lucrările tehnice la progresul rapid, suficient timp este necesară înainte de etapa de aprobare pentru discuţii, negocieri şi de soluţionare a dezacordurilor tehnice semnificative.