Protecția Muncii

ELEMENTE DE PROTECŢIA MUNCII ŞI TEHNICA

SECURITĂŢII ÎN INSTALAŢII ELECTRICE

1. Cauzele producerii accidentelor electrice

Accidentele electrice se clasifică în electrocutări şi arsuri electrice.

Electrocutările se produc:

a) prin atingere directă , în care o parte a organismului intră în contact direct cu părţile conductoare aflate sub tensiune, cu elemente ale instalaţilor electrice scoase de sub tensiune, însă rămase încărcate cu sarcini electrice datorită capacităţilor (care nu sunt descărcate după deconectare) sau cu elementele instalaţiilor electrice scoase de sub tensiune, dar aflate sub o tensiune indusă pe cale electromagnetică sau electrostatică de alte instalaţii aflate sub tensiune (prin omiterea legării la pământ a elementelor deconectate).

b) prin atingere indirectă, în care contactul se face cu elemente ale instalaţilor electrice care normal nu sunt sub tensiune (carcase, suporturi metalice), dar care intră sub tensiune datorită unui defect (deteriorare a izolaţiei, conturnare, desprindere de conductoare), elementele altor categorii de instalaţii, intrate sub tensiune datorită unor influenţe electromagnetice sau electrostatice.

c) prin tensiunea de pas, la care electrocutarea apare ca urmare a contactului cu două puncte de pe sol aflate la potenţiale electrice diferite ca urmare a scurgerii prin pământ a unui curent (figura 1).

Arsurile electrice se produc în diverse situaţii de scurtcircuit, la înlocuirea siguranţelor în timp ce în reţea există un defect, care n-a fost înlăturat, la deconectarea separatoarelor aflate sub sarcină , etc.

Arsurile electrice se produc pe de o parte datorită căldurii provocată de căldura mare dezvoltată de arcul electric, iar pe de altă parte datorită curentului de intensitate mare, care trece prin corp.

2. Efectele fiziologice ale curentului electric asupra organismului

La trecerea curentului electric printr-un organism viu pot să apară următoarele efecte fiziologice:

- şocuri electrice;

- arsuri şi metalizări ale pielii;

- paralizia muşchilor periferici;

- fibrilaţia muşchiului cardiac.

Efectele fiziologice ale curentului depind de intensitatea, frecvenţa, durata şi traseul curentului electric prin corp.

Şocurile electrice sau electrocutările se datorează acţiunii curentului electric asupra sistemului nervos şi asupra organelor interne şi se manifestă prin zguduiri sau comoţii, pierderea cunoştinţei, pierderea temporară a auzului şi a vocii, fibrilaţia sau oprirea inimii.

Electrotraumatismele constau în arsuri şi metalizări ale pielii, adică pătrunderea în tegument a metalului topit.

Limita maximă a intensităţii curenţilor nepericuloşi este de 10mA pentru curentul alternativ de frecvenţă industrială şi de 50mA pentru curent continuu. Un curent alternativ de peste 50mA, care trece prin organism un timp mai mare de 0,1-0,2 s poate provoca un accident mortal

Curentul continuu în gama 13mAcc nu sunt periculoşi pentru organism, în gama 1015mAcc provoacă paralizia muşchilor periferici, în gama 2550mAcc provoacă paralizia muşchilor toracelui cu senzaţia de sufocare şi în unele cazuri chiar fibrilaţia muşchiului cardiac (adică pulsaţia inimii cu 300400 bătăi/minut, ceea ce determină inima să nu-şi mai îndeplinească rolul de pompă de vehiculare a sângelui la nivelul plămânilor şi astfel se produce moartea prin sufocare).

Curenţii mai mari de 50mA, provoacă fibrilaţia muşchiului cardiac şi dacă nu se intervine la timp pentru acordarea primului ajutor se produce moartea prin electrocutare.

Curentul alternativ având frecvenţa de 4060Hz este cel mai periculos, din cauză că la aceste frecvenţe se produc convulsii care fac ca omul să nu se mai poată elibera de sub acţiunea curentului de valori relativ mici. La frevenţe mai mari de 400KHz nu se mai produc şocuri, însă efectele se manifestă sub forma arsurilor.