Standaredizarea în Industria Constructoare de Sisteme Electrice

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Începuturile acestei activitati dateaza din perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial, primele standarde cu caracter national fiind adoptate în 1937-1938 în cadrul AGIR - Asociatia Generala a Inginerilor din România.

În anul 1948 a luat fiinta Comisiunea de Standardizare, primul organism national de standardizare.

Dupa o serie de reorganizari ale organismului national de standardizare, în 1970 a luat fiinta Institutul Român de Standardizare - IRS care a functionat pâna în anul 1998.

Ordonanta 39/1998 a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 355 din 6 iunie 2002 si publicata în Monitorul Oficial al României nr. 447 din 26 iunie 2002.

Standardele variaza ca si caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele tehnice, economice si sociale ale activitatii umane si încheind cu toate disciplinele de baza cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.

- Sunt coerente si consecvente : standardele sunt elaborate de catre comitetele tehnice care sunt coordonate de catre un organism specializat si asigura depasirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate si diferite politici comerciale;

- Rezulta din participare : standardele reflecta rezultatele activitatii desfasurate în comun ce implica toate partile competente si sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: producatori, utilizatori, laboratoare, autoritati, consumatori etc.

- Sunt actualizate : standardele sunt revizuite periodic sau dupa cum dicteaza circumstantele pentru a le asigura actualitatea si, de aceea, evolueaza împreuna cu progresul social si tehnologic;

Rolul standardelor

Un standard reprezinta un nivel de experienta si tehnologie care face ca prezenta industriei în elaborarea sa sa fie indispensabila.

Acesta este un document de referinta folosit, în special, în contextul contractelor publice sau în cadrul comertului international, pe care se bazeaza majoritatea contractelor comerciale.

Standardele sunt folosite de catre industriasi ca si referinta indiscutabila ce simplifica si clarifica relatiile comerciale dintre partenerii economici.

Pentru factorii economici, standardele sunt:

- Un factor de rationalizare a productiei : standardul face posibila stapânirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisface clientul, pentru a valida metodele de fabricatie, pentru cresterea productivitatii, dând un sentiment de securitate operatorilor si instalatorilor;

- Un factor de clarificare a tranzactiilor : în fata unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existenta sistemelor de referinta faciliteaza o mai buna evaluare a ofertelor si reducerea incertitudinilor, ajuta la definirea necesitatilor, optimizeaza relatiile cu furnizorii, elimina necesitatea unor încercari suplimentare;

- Un factor de inovare si dezvoltare a produselor : participarea la activitatea de standardizare favorizeaza anticiparea si prin aceasta asigura progresul simultan al produselor. Standardele au un rol favorabil în inovare datorita transferului de cunostinte;

- Un factor de transfer al noilor tehnologii : standardizarea faciliteaza si accelereaza transferul de tehnologie în domeniile care sunt esentiale atât pentru companii, cât si pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere – CIM etc.)

- Un factor pentru selectarea strategica a companiilor : participarea la standardizare înseamna introducerea solutiilor adaptate la competenta unei companii si echiparea acelei companii pentru a putea concura într-un mediu economic competitiv. Asta înseamna sa actionezi în spiritul standardizarii, nu sa suporti costurile.

Tipuri de standarde

Se pot mentiona patru tipuri mari de standarde:

- Standarde de prescriptii fundamentale care se refera la terminologie, metrologie, conventii, semne si simboluri etc.

- Standarde pentru metode de încercare si pentru analiza care masoara caracteristicile;

- Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standard de produs) sau a unei specificatii pentru un serviciu (standarde pentru activitati de servicii) si pragurile de performanta ce trebuie atinse (utilizare adecvata, interfata si interschimbabilitatea, sanatate, securitate, protectia mediului, contracte standard, documentatia ce însoteste produsele sau serviciile etc.);

- Standarde de organizatie care se refera la descrierea functiilor unei companii si la relatiile dintre acestea, cât si la structurarea activitatilor (managementul si asigurarea calitatii, mentenanta, analizele de valoare, logistica, managementul calitatii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul productiei etc.)

Standardizarea nationala

Fiecare tara are propriul sistem national de standardizare. Organismele principale sau cele mai reprezentative sunt membre ale organismelor regionale sau internationale.

Prin Ordonanta 39/1998 se pun bazele standardizarii voluntare în România. De la aceasta data, organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare din România - ASRO.

Legea prevede modul de organizarea al asociatiei, obligatiile si atributiile acesteia precum si denumirea, perioada de functionare si modul de dizolvarea al asociatiei. In continuare este prezentat un fragment din legea 39/1998, mai precis capitolul doi in care sunt specificate atributiile asociatiei ASRO – Asociatia de Standarde din Romania: