Încercarea la Încălzire a Mașinilor Electrice Rotative

Consideraţii generale

Obiceiul standardului

Prezentul standard stabileşte metodele de determinare a vitezei de creştere a temperaturii înfăşurărilor şi altor părţi componente ale motoarelor electrice, atunci când rotorul acestora este blocat, ele fiind alimentate la tensiune şi frecventă nominală, în scopul aprecierii nivelului de temperatură la care se poate ajunge într-un anumit interval de timp.

Domeniul de aplicare

- Metodele de încercare din prezentul standard se aplică motoarelor asincrone trifazate cu rotor în scurtcircuit şi cu rotor bobinat, motoarelor asincrone monofazate cu rotor în scurtcircuit şi motoarelor sincrone cu pornire în asincron, cu putere de până la 50 000 kW;

- La motoarele care trebuie să reziste în mod continuu la un curent de scurtcircuit la tensiune nominală, se va determina supratemperatura staţionară în acest regim de lucru;

- La motoarele cu protecţie termică înglobată, se determină timpul şi temperatura, de declanşare a dispozitivelor de protecţie;

- Pentru motoarele de putere foarte mare, pentru care nu se poate face o determinare experimentală directă, a vitezei de creştere a temperaturii înfăşurărilor, se admite, cu acordul părţilor, ca determinarea caracteristicii temperaturii să, se facă prin calcul, conform metodei de calcul

Condiţii de încercare

- Motorul de încercat se alimentează la tensiune nominală, practic sinusoidală şi cu frecvenţă nominală de la un sistem trifazat practic simetric;

- La motoarele cu poli comutabili sau cu mai multe înfăşurări pe stator, măsurările trebuie repetate, câte una pentru fiecare număr de poli sau pentru fiecare înfăşurare stalorică. Se admite să se efectueze măsurările numai pentru o conexiune a înfăşurării, dacă pentru una dintre conexiuni,

densitatea de curent şi pierderile la scurtcircuit sunt în mod sigur cele maxime. La motoarele antiexplozive cu mod de protecţie cu siguranţă marita, măsurările se vor efectua în mod obligatoriu pentru fiecare conexiune a înfăşurării (conform STAS 6877/4-77);

- În motoarele cu două statoare măsurarea trebuie făcută pentru fiecare stator în parte;

- La motoarele cu puteri mai mari de 100kW se admite executarea încercărilor la tensiuni mai mici decât tensiunea nominală. Tensiunea redusă, la încercarea motoarelor de putere mai mare ca 100 kW, nu trebuie să fie mai mică decât 50% din valoarea nominală. În acest caz, măsurarea temperaturii diferitelor părţi ale motorului se va face la câteva valori ale tensiunii, măsurmd simultan curentul de scurtcircuit, care trebuie să fie de cel puţin 1,5 ori valoarea curentului nominal

Metode de măsurare

- Pentru determinarea variaţiei temperaturii înfăşurărilor în funcţie de timp se pot folosi aparate indicatoare şi înregisratoare. Aparatele folosite trebuie să aibă perioada de amortizare T ≤ 1s;

Observaţie: Prin perioada de amortizare se înţelege timpul după care se aringe 97% din deviaţia finală corespunzătoare mărimii măsurate.

Se recomandă folosirea următoarelor tipuri de aparate de măsurat:

o aparate compensatoare cu înregistrare automată şi releu de timp electric sau mecanic;

o aparate cu înregistrare automată şi înscriere multicoloră, prevăzute cu amplificatoare de compensare;

o aparate magnetoelectrice de precizie, cu spot luminos (cu rezistenţă internă de cel puţin 100Ω/mV);

o aparate de măsurat numerice;

o instalaţie pentru măsurarea rezistenţei bazată pe principiul suprapunerii curentului continuu, care permite măsurarea rezistenţei fără deconectarea, motorului de la reţea;

o instalaţie pentru măsurări automatizate.

Aparatele de măsurat folosite trebuie să aibă clasa de precizie de cel puţin 0,2.

Constanta generală de timp a instalaţiei de măsurat trebuie să fie egală cu cel mult 1,5 s.

- Creşterea temperaturii înfăşurărilor statorice sau rotorice în funcţie de timp se determină prin una din următoarele metode:

o Determinarea rezistenţei înfăşurărilor, fără deconectarea motorului de la reţea. Se măsoară rezistenţa în curent continuu conform STAS 7006-74;

o Metoda variaţiei rezistenţei cu deconectarea motorului de la reţea. Încercarea se efectuează conform STAS 9904/4-75;

o Metoda traductoarelor interne de temperatură (termoeupluri sau termometre cu rezistenţă);