Studiul principiului de funcționare al dispozitivului de reanclanșare automată rapidă (DRAR)

Scopul lucrării: Studiul principiului de funcţionare al dispozitivului de reanclanşare automată rapidă (DRAR), ajustarea lui cu protecţia prin relee.

Noţiuni generale

Analiza avarielor produse în instalaţiile electrice arată, că majoritatea lor, cca 80-90 % din defectele pe liniile electrice aeriene (LEA), sunt trecătoare şi se autolichidează odată cu dispariţia tensiunii. Majoritatea s.c., care i-au naştere pe LEA, sunt s.c. prin arc . La deconectarea liniilor defecte, tensiunea dispare şi izolaţia în locul de s.c. se restabileşte, mediu în care a apărut arcul electric se deionizează şi linia poate fi redusă imediat în funcţiune.

Pentru repunerea cît mai rapidă în funcţiune a liniei şi micşorării timpului de întrerupere în alimentare cu energie elecrică a consumatorilor se utilizează pe larg dispozitive speciale de reanclaşare automată rapidă (RAR).Timpul de acţionare al RAR constituie, de obicei, de la 0,5 pînă la cîteva secunde.

Totodată, acţionările cu success de 40-60 % ale DRAR au loc în cazul defectelor nepersistente pe barele staţiei, în instalaţiile de distribuţie, deconectările liniei de protecţia împotriva suprasarcinilor, acţionării greşite şi neselective a dispozitivelor de protecţie prin relee.

Cerinţele de bază impuse DRAR sunt:

1. Schemele de RAR trebuie să fie întotdeauna în stare continuă de pregătire pentru funcţionarea şi să acţioneze în toate cazurile de deconectare de avarie a întreruptorului aflat în lucru.

2. Schemele de RAR nu trebuie să în cazul deconectărilor operative manuale ale întreruptorului de către personalul de serviciu, precum şi cînd întreruptorul este deconectat de protecţia prin relee imediat după conectarea lui de personal. Se decomandă blocarea reanclanşării automate după deconectarea prin:

-protecţia contra defectelor interne pe bare, la transformatoarelor, generatoarelor sincrone, motoare;

-protecţia împotriva refuzului în acţionare a întreruptorului;

-protecţia de tensiune maximă;

-protecţia împotriva pierderii sincronizmului;

-descărcarea automată a sarcinii ect.

3. Schemele de RAR trebuie să asigure un număr determinat de reanclanşări automate. Cele mai răspîndite sunt RAR cu un ciclu de funcţionare.

4. Timpul de acţionare, de regulă, trebuie să fie minimal possible pentru a micşora durata de întrerupere în alimentare a cosumatorilor şi asigurarea regimului normal de lucru.

5. Schemele de RAR trebuie să asigure revenirea automată în starea de pregătire de funcţionare după un timp de recuperare în rezultatul conectării întreruptorului pentru care a acţionat RAR.

Dispozitivelor de RAR se clasifică:

1)din punct de vedere al tipului total de întrerupere pe durata unui ciclu de RAR în:ultrarapide, rapide şi lente;

2)după principiul de funcţionare: mecanice şi electrice;

3)după numărul de faze a întreruptorului: trifazat şi manofazate (RARM)

4)după modul de pornire: cu pornire în cazul necorespunderii între poziţia cheii de comandă şi cea aîntreruptorului şi cu pornirea prin impuls de la protecţia prin relee care a comandat declanşare a liniei avariei;

5)după modul de revenire: cu manuală şi cu revenire automată;

6)după modul în care se transmite comanda de reanclanşare: simple; cu controlul prezenţii tensiunii; cu control sincronismului şi cu alegerea momentului de sincronizare;

7)după tipul echipamentului pentru care se comandă reanclanşarea: a liniilor, barelor, transformatoarelor;

8)după modul de coordonare cu protecţia prin relee: necoordonate şi coordonate.