Cuprins
- Calcul erorilor
- Caracteristicile detectorului Geiger-Muler
- Det activitatii absolute a unei surse prin Metoda unghiului solid
- Det coeficientului de atenuare masica pt radiatia gamma
- Det const PLANCK din studiul efectului fotoelectric extern
- Det constantei RYDBERG
- Det energiei maxime a particulelor BETA
- Det grosimii materialelor prin transmisia radiatiilor gamma
- Determinarea dozelor de radiatie si a activitatii surselor cu ajutorul radiometrelor
- Studiul atenuarii fasciculului de particule ALFA in aer
- Studiul atenuarii luminii in materiale semitransparente
- Studiul conditiilor optime de inregistrare a radiatiilor nucleare
- Studiul distributiei statistice POISSON
Extras din laborator
I. NOTIUNI DE CALCULUL ERORILOR
Orice masurare experimentala este afectata de erori. Dupa cauza care le
produce, acestea se pot împarti în trei categorii: erori sistematice, erori
întâmplatoare si erori grosolane.
1. Erorile sistematice au trei surse posibile:
a) Erori de observator. Daca, de exemplu, observatorul citeste indicatiile
instrumentului de masura privind oblic scala acestuia, toate citirile sale sunt mai
mari sau mai mici decât valorile reale. Aceste erori pot fi complet eliminate, prin
corectarea modului de lucru al observatorului.
b) Erori de instrument. Orice instrument de masura are o scala indicatoare
(la instrumentele cu afisaj digital, putem considera aceasta scala implicita). Nici
o citire efectuata cu ajutorul acestei scale nu poate fi mai precisa decât jumatate
din cea mai mica diviziune a scalei. Aceste erori pot fi micsorate (prin înlocuirea
instrumentului folosit cu altul mai precis), dar nu complet eliminate.
c) Erori de metoda. În cursul procesului de masura, sistemul masurat
interactioneaza cu instrumentul de masura, ceea ce modifica rezultatul
masuratorii. De exemplu, pentru a masura o rezistenta, putem folosi metoda
amonte sau metoda aval. În primul caz valoarea obtinuta este mai mare decât cea
reala (Rmas=R(1+RA/R)), iar în al doilea este mai mica (Rmas=R/(1+R/RV)).
Putem elimina aceste erori daca cunoastem rezistentele interne ale
instrumentelor de masura (ceea ce înseamna masurarea altor rezistente) sau daca
înlocuim metoda cu o metoda prin punte, care compara rezistenta necunoscuta
cu altele, presupuse cunoscute (deci, din nou, masurarea altor rezistente). Asadar
si aceste erori pot fi micsorate, dar nu complet eliminate.
Oricare ar fi cauzele erorilor sistematice, ele au o caracteristica comuna:
se admite ca valoarea unei masuratori individuale este aceeasi ori de câte ori
repetam masurarea, deci si eroarea este aceeasi. De aceea, calculul erorilor
pentru masuratori indirecte se face la fel pentru toate erorile sistematice.
Eroarea absoluta ´ x a unei marimi x masurate reprezinta modulul
diferentei maxime posibile între valoarea masurata si cea adevarata, iar eroarea
relativa µ x este raportul dintre eroarea absoluta si modulul valorii adevarate,
fiind data de raportul dintre eroarea absoluta si modulul valorii masurate (cu
conditia, evident, ca numitorul sa fie nenul).
Atunci, daca o marime determinata indirect este
Preview document
Conținut arhivă zip
- laboratoarele
- Calcul erorilor.pdf
- Caracteristicile detectorului Geiger-Muler.pdf
- Det activitatii absolute a unei surse prin Metoda unghiului solid.pdf
- Det coeficientului de atenuare masica pt radiatia gamma.pdf
- Det const PLANCK din studiul efectului fotoelectric extern.pdf
- Det constantei RYDBERG.pdf
- Det energiei maxime a particulelor BETA.pdf
- Det grosimii materialelor prin transmisia radiatiilor gamma.pdf
- Determinarea dozelor de radiatie si a activitatii surselor cu ajutorul radiometrelor.pdf
- Studiul atenuarii fasciculului de particule ALFA in aer.pdf
- Studiul atenuarii luminii in materiale semitransparente.pdf
- Studiul conditiilor optime de inregistrare a radiatiilor nucleare.pdf
- Studiul distributiei statistice POISSON.pdf