Bazinul Hidrografic

BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Elementele definitorii ale bazinului hidrografic

Bazinul hidrografic, bazinul de recepţie sau bazinul colector, al unei reţele hidrografice, reprezintă suprafaţa teritoriului de pe care apele rezultate din precipitaţii şi cele subterane se scurg şi pătrund în ramificaţiile reţelei.

În spaţiul bazinului hidrografic au loc toate procesele fizice, care determină scurgerile hidrologice, de aici decurgând şi importanţa sa în studiile hidrologice. Suprafaţa şi subteranul bazinului hidrografic sunt elementele care influenţează distribuţia precipitaţiilor atmosferice în parametrii caracteristici ciclului hidrologic.

Limita bazinului hidrografic se trasează pe planurile de situaţie în funcţie de relieful reprezentat prin curbele de nivel şi este determinată de cumpăna apelor sau perimetrul bazinului hidrografic; acesta se poate defini ca locul geometric al punctelor de pe care apa rezultată din precipitaţiile atmosferice se scurge gravitaţional spre reţeaua hidrografică a bazinului.

Cumpăna apelor unui bazin hidrografic trecând prin punctele cele mai înalte (culmi de munţi, coline, dealuri) aparţine şi bazinelor învecinate.

La un curs de apă se poate stabili bazinul hidrografic corespunzător profilului de închidere (secţiunea de vărsare), cât şi cel corespunzător unui profil oarecare de pe cursul respectiv, în care poate exista un post hidrometric, o confluenţă, o captare de apă, o derivaţie, un lac de acumulare etc. [Giurma I., ş.a., 1980].

Delimitarea subbazinelor şi a zonelor interbazinale

Linia cumpenei apelor delimitează prin proiecţia orizontală suprafaţa bazinului hidrografic.

După modul cum se realizează transportul apelor de scurgere dintr-un bazin hidrografic în albia cursului principal, se stabilesc două categorii de zone şi anume:

subbazine hidrografice, de pe care scurgerea este transportată concentrat

prin intermediul unei reţele secundare de scurgere (afluenţi) în cursul principal;

zone interbazinale, de pe care transportul scurgerii se realizează pe întreaga

lungime a frontului de contact dintre zone şi cursul principal de apă.

În figura 1.1 este redat planul de situaţie al unui bazin hidrografic la scara 1:100 000, divizat în subbazine hidrografice şi zone interbazinale.

Figura 1.1 Delimitarea pentru un bazin hidrografic a subbazinelor şi a zonelor interbazinale

Stabilirea epurei bazinului hidrografic

Epura bazinului hidrografic este o reprezentare grafică prin intermediul căreia este redată variaţia mărimii suprafeţei bazinului în raport cu lungimea cursului de apă principal.

În bazinul hidrografic din figura 1.1 se observă că suprafaţa totală a bazinului (F [km2]) este împărţită de cursul principal ABCDE în două:

Fd - suprafaţa bazinului aflată pe dreapta cursului principal;

Fs - suprafaţa bazinului aflată pe stânga cursului principal.

Pornind de la izvorul A al cursului principal până la confluenţa din B, se determină suprafeţele parţiale: F1d pe dreapta şi F1s pe stânga.

Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat imediat amonte de confluenţa din B este: F1s + F1d.

În B, intervine pe dreapta cursului principal, afluentul FB, cu suprafaţa subbazinului corespunzător F2.

Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat imediat aval de confluenţa din B este F1s+F1d+F2 şi este repartizată astfel:

pe dreapta: F1d + F2;

pe stânga: F1s.

Continuând astfel se obţin valorile suprafeţelor pe dreapta şi pe stânga, corespunzătoare diferitelor profile caracteristice de pe traseul cursului principal, precum şi lungimea acestuia ( l [km]).

În profilul de închidere al bazinului hidrografic rezultă:

Fd = F1d + F2 + F3d + F5d + F7d

Fs = F1s + F3s + F4 + F5s + F6 + F7s (1.1)

l = lAB + lBC + lCD + lDE

F = Fs + Fd