Meteorologie - Climatologie

Laboratorul nr. 1

1. Staţia meteorologică.

2. Efectuarea observaţiilor meteorologice.

3. Organizarea reţelei de staţii meteorologice.

4. Staţii meteorologice automate.

5. Programul SIMIN.

1. Staţia meteorologică.

Staţia meteorologică reprezintă celula de bază care oferă informaţii meteorologice.

Staţia meteorologică este formată din mai multe părţi, şi anume, o clădire care funcţionează ca birou, platforma meteorologică şi terenul pentru observaţii asupra stratului de zăpadă.

Platforma meteorologică reprezintă elementul esenţial al staţiei, pe ea instalându-se instrumentele şi o parte a aparaturii necesare măsurătorilor. Aceasta trebuie amenajată după o serie de reguli:

• Să fie instalată pe un teren deschis, tipic pentru zona respectivă, ferit de obstacole pentru a nu influenţa indicaţiile instrumentelor meteorologice;

• Dacă există obstacole mari (păduri, clădiri etc.) platforma trebuie să fie amplasată la o distanţă de cel puţin 20 de ori înălţimea obstacolului;

• Când în jur există obstacole mici (case, arbori) platforma este amplasată la o distanţă egală cu de cel puţin 10 ori înălţimea obstacolului;

• În cazul în care există un organism acvatic, distanţa dintre acesta şi platformă trebuie să fie de cel puţin 100 m;

• Staţia meteorologică nu trebuie amplasată în apropierea drumurilor sau unităţilor industriale, deoarece impurităţile din atmosferă pot periclita buna funcţionare a instrumentelor şi aparaturii;

• Staţia meteorologică trebuie plasată la distanţe suficient de mari de localitate pentru a se evita mutarea ei repetată în cazul expansiunii aşezării în cauză.

O platformă meteorologică standard are formă de pătrat cu latura de 26 m. Pentru staţia meteo cu program redus platforma este dreptunghiulară, latura E – V având 16m, iar cea N – S 20 m. În cazul staţiilor cu program

radiometric platforma este dreptunghiulară, latura E – V având 26 m, iar cea N – S 36 m.

Platforma este împrejmuită cu un gard de 2m de plasă de sârmă, iar intrarea se face printr-o poartă aflată în partea nordică a platformei pentru a nu influenţa aparatele atunci când este soare.

Araratele şi instrumentele sunt aşezate într-o ordine strictă:

• în nord – giruetele, chiciurometrul şi cele două adăposturi;

• în partea centrală – pluviograful şi pluviometrul;

• în sud – heliograful, termometrele şi complexul actinometric.

În primul adăpost sunt instalate un psihrometru de staţie cu ventilaţie artificială alcătuit din două termometre şi o morişcă aspiratoare, termometrul de maxim, termometrul de minim, higrometrul de serviciu şi higrometrul de rezervă.

În cel de-al doilea adăpost se instalează termograful şi higrograful.

Biroul staţiei meteorologice este alcătuit dintr-un număr variabil de încăperi, unde specialiştii înregistrează în tabele speciale valorile parametrilor meteorologici.

2. Efectuarea observaţiilor meteorologice.

Observaţia reprezintă metoda de bază utilizată în meteorologie şi climatologie. Pentru a fi cât mai precise, acestea se efectuează după un orar bine stabilit de 4 ori pe zi – 1.00, 07.00, 13.00, şi 19.00.

La aceste ore se fac măsurători asupra presiunii atmosferice, vântului, nebulozităţii, temperaturii şi umezelii aerului, vizibilităţii şi asupra temperaturii solului. La ora 07.00 se fac măsurători asupra stratului de zăpadă dacă acesta există, iar la 07.00 şi 19.00 asupra precipitaţiilor atmosferice, inclusiv chiciură,brumă, polei, şi asupra stării suprafeţei solului.

La staţiile sinoptice orele de observaţii sunt – 02.00, 05.00, 08.00, 11.00, 14.00, 17.00, 20.00, 23.00.

3. Organizarea reţelei de staţii meteorologice.

Primele măsurători meteorologice instrumentale de pe teritoriul României s-au înregistrat în 1770 la Iaşi, 1773 la Bucureşti şi 1789 la Sibiu. Tot la Sibiu este atestată documentar şi prima staţie meteorologică în 1864. Prima reţea de staţii meteorologice a apărut în 1880 – 1882, când au fost organizate 12 staţii de-a lungul Dunării.

În 1884 s-a înfiinţat Institutul Meteorologic Central, care abia în 1970 a devenit Institutul de Meteorologie şi Hidrologie.

În prezent funcţionează 200 de staţii meteo şi 1241 de puncte pluviometrice organizate în 7 sectoare – Bucureşti, Craiova, Timişoara, Oradea, Cluj, Iaşi şi Constanţa.

Reţeaua naţională de staţii meteo este inclusă în reţeaua internaţională care este coordonată de Organizaţia Meteorologică Mondială (O.M.M.). Aceasta a fost înfiinţată în 1951 la Paris şi are rolul de a da indicaţii cu privire la:

• metodologia de efectuare a observaţiilor, stabilirea ordini de efectuare a observaţiilor, tipul şi orele;

• sistemul de unităţi de măsură;

• tipul instrumentelor;

• normele de evaluare.