Orizonturi de Sol

Orizontul este un strat de sol aproximativ paralel cu suprafaţa terenului care se deosebeşte de stratele supra- şi subiacente, de care este genetic legat, prin proprietăţile sale fizice, chimice şi mineralogice, prin caracterele morfologice, prin felul şi numărul de organisme prezente etc. (Ana Conea şi colab., 1977).

Material mineral şi material organic sunt noţiuni care trebuie precizate înainte de caracterizarea orizonturilor de sol. Este considerat material sau orizont mineral de sol materialul care conţine sub 35 % materie organică, în cazul în care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile. În cazul materialelor saturate cu apă perioade lungi sau care au fost drenate artificial, materialul mineral este acela care conţine sub 35 % materie organică, dacă conţinutul de argilă este de peste 60 %, sau sub 20 % materie organică dacă nu conţine argilă. Materialul mineral care conţine materie organică între 20 şi 35 %, dacă conţinutul de argilă este de peste 60 % sau între 5 şi 20 % materie organică, dacă nu conţine argilă, este considerat material organo-mineral.

Materialul de sol care are un conţinut de materie organică mai mare decât cantităţile menţionate mai sus este considerat material sau orizont organic.

Orizontul organic

Este format din peste 35 % (20 %) materie organică aflată în stadii reduse de descompunere. Este situat deasupra poziţiei topografice a terenului, fiind saturat cu apă timp de mai puţin de o lună.

Există două tipuri de orizont organic:

Orizontul organic nehidromorf în SRCS-1980 (O) sau folic în SRTS-2003 apare în zonele forestiere mai umede, acolo unde litiera se găseşte în diverse stadii de descompunere.

Au fost identificate trei stadii de descompunere a litierei. În prima fază sunt prezente şi observabile resturile de materie organică nedescompuse. Secvenţa aceasta se numeşte orizont de litieră (Ol). În faza a doua materia organică este parţial descompusă şi supusă parţial transformărilor oxido-reducătoare şi de hidroliză prin intermediul unor fermenţi. Acum materia organică apare în stadii mai avansate de descompunere, iar orizontul care se formează poartă numele de orizont de fermentaţie (Of). În faza a treia materia organică este puternic descompusă şi începe

1

legarea ei cu parte minerală a solului (formarea humusului), secvenţa care se formează purtând numele de orizont de humificare (Oh). Acest ultim orizont se găseşte la limita suprafeţei topografice sau chiar sub ea.

Orizontul organic hidromorf, histic (H) în F.A.O. şi turbos (T) în SRCS şi SRTS, apare în condiţiile unui exces prelungit de apă şi o vegetaţie hidrofilă abundentă. În aceste condiţii descompunerea materiei organice este parţială, rezultând compuşi de tipul ligninei, tananţilor şi răşinilor. În funcţie de condiţiile de mediu orizontul organic hidromorf este de două tipuri:

- distric, când este acid (pH < 4) şi sărac în baze (V < 50 %); apare în zonele montane, depresiuni intramontane, formându-se prin aport de materie organică acidă (de la răşinoase) şi sub influenţa unei ape slab mineralizate (ex. turba oligotrofă);

- eutric, cu pH > 6 şi cu V > 50 %, aşa cum se întâmplă la turbele eutrofe; apare în condiţii de mediu de câmpie, sub o fitocenoză de phragmites (trestie) şi typha (papură) şi sub influenţa unei ape freatice mineralizate.

Grosimea orizontului organic hidromorf este de minimum 40 cm, dar el poate avea 8, 10 sau chiar 20 de m.

Orizontul turbos limnic reprezintă un tip de orizont organic hidromorf alcătuit din turbă sedimentară acumulată pe fundul lacurilor; în general este slab plastic şi neadeziv.