Patrimoniu Cultural Imobil - Arheologia

Patrimoniul Cultural Imobil cuprinde bunuri ce tin do domeniul iimobiliar(cetati,palate, castele monumente, case memoriale, muzee, etc) si reprezinta o parte a unei mosteniri care este intr-o continua crestere prin aparitia de noi obiective. Obiectivele cuprin de asemenea ansambluri de cladiri,ruine cu valoare din pdv arheologic, religios,istoric,urbanistic , artistic,peisagistic,sau tehnicostiintific.

Cadrul Legislativ:

Atribuţiile Ministerului Culturii şi Cultelor

Ministerul Culturii şi Cultelor este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care elaborează şi asigură aplicarea politicilor şi strategiilor în domeniul culturii, artei, cultelor si cinematografiei.

Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii si Cultelor, a stabilit un nou cadru organizatoric care a permis diversificarea structurii organizatorice a ministerului, compartimentele acestuia fiind în prezent constituite şi dimensionate astfel încât atribuţiile acestora să fie delimitate şi aplicate cât mai eficient.

Conform prevederilor HG nr. 78/2005, conducerea Ministerului Culturii şi Cultelor se exercită de către Ministrul culturii şi cultelor care, în îndeplinirea atribuţiilor sale este ajutat de trei secretari de stat ce coordonează, respectiv, domeniile patrimoniu cultural naţional, creaţie contemporană şi culte şi de un secretar general (coordonator al domeniului integrare şi afaceri europene).

Obiectivele generale

Printre obiectivele generale ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu aplicabilitate şi în domeniul arheologiei:

- creşterea gradului de acces şi de participare la cultură;

- promovarea diversităţii şi prezervarea identităţilor culturale;

- promovarea multiculturalismului şi protejarea culturii minorităţilor;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural material si imaterial;

- susţinerea circulaţiei operelor şi a creaţiilor, promovarea dialogului intercultural şi a creaţiei culturale în circuitul mondial de valori;

- sprijinirea mobilităţii specialiştilor din domeniul culturii;

- stimularea vieţii culturale în cadrul comunităţilor locale şi apropierea acestora de valorile culturii;

- susţinerea participării comunităţilor la dezvoltarea societăţii cunoaşterii, prin asumarea de către instituţiile publice de cultură a funcţiilor de centre de acces universal la informaţie;

- proiectarea unui sistem specific de protecţie socială pentru creatori şi specialişti;

- stimularea dezvoltării sectorului industriilor culturale;

- formarea şi specializarea resurselor umane din sectorul culturii;

- promovarea de programe şi proiecte în domeniul educaţiei adulţilor;

Obiectivele specifice

Şantierele arheologice şi instituţiile publice de cultură (instituţiile muzeale, centrele culturale şi alte aşezăminte culturale) sunt responsabile de producerea unei oferte culturale (inclusiv cu specific arheologic) şi, pe cale de consecinţă, pot modela în mod semnificativ cererea de cultură specifică.

Instituţiile publice de cultură au ca principale obiective strategice:

- Întreprinderea de demersuri pentru cunoaşterea nevoilor, preferinţelor, aşteptărilor şi a practicilor de consum specifice diverselor segmente ale populaţiei

- Proiectarea ofertei culturale în funcţie de aceşti indicatori de consum

- Identificarea celor mai adecvate şi eficiente căi de difuzare a bunurilor şi serviciilor culturale aflate în conexiune cu arheologia

- Realizarea unor programe şi proiecte care au un impact direct în spaţiile regionale

- Stimularea comunicării dintre cercetători şi publicul consumator

- Promovarea creativităţii artistice în punerea în valoare a patrimoniului arheologic

- Identificarea elementelor importante şi utilizarea reţelelor sociale în vederea diseminării complexe a bunurilor şi serviciilor culturale în toate zonele de interes, apropierea actului cultural de comunităţile umane.

Principalele Situri Arheologice din Romania

Pe teritoriul tarii noaste sunt inregistrate 10990 de situri arheologice datand din Paleolitic pana in Epoca Moderna si sunt atat de interes National cat si international:

Siturile inscrise in Patrimoniul UNESCO:

S armizegetusa Regia - Grădiştea Muncelului sau Dealul Grădiştii

(capitala regatului lui Decebal), situată pe versantul sudic şi culmile muntelui Muncelu, a fost construită în relaţie cu zăcămintele de fier din vecinătate (de altfel, în zonă au funcţionat cele mai mari ateliere de prelucrare a metalelor din sud-estul Europei), element căruia i se poate adăuga informaţia lui Strabon, (Geogr.VII, 3, 7) despre muntele sacru al dacilor Kogaionon.

Situl antic este construit în întregime pe terase antropogene: cetatea înconjurată de ziduri, sanctuarele monumentale, atelierele înfloritoare, locuinţele, elementele de captare şi filtrare a apei potabile, apar structurate de un sistem de drumuri coerent şi bine întreţinut. Aspectul grandios al aşezării în momentul cuceririi romane, ca şi funcţiile economice evidenţiate de săpăturile sistematice, i-au determinat pe arheologii sitului să considere complexul de construcţiii care se aliniază de-a lungul a aproape 6 km, ca o aşezare protourbană sau un oraş.

Săpăturile arheologice sistematice din ultimele cinci decenii au evidenţiat

trei zone funcţional diferite: 1. cetatea; 2. zona sacră; 3. aşezarea civilă.

1. Cetatea

Cetatea, reşedinţă a regelui, marelui preot, judecătorului supreme, domină întreg situl. Zidul de incintă începea la baza terasei III, urca către extremitatea vestică a mamelonului, înconjurându-l; suprafaţa închisă de zidul de incintă, gros de 3,30 m şi construit în întregime în tehnica murus Dacicus, era ceva mai mare de 1 ha.

Până în prezent cercetarea arheologică nu a descoperit turnuri de curtină sau alte elemente de fortificaţie ale incintei. Palisada descoperită în faţa sectorului sudic al zidului de incintă a fost pusă în relaţie cu ultimul asediu al cetăţii, din anul 106 p.Hr. În zona vestică a cetăţii au fost descoperite încăperi cu funcţie de camere de provizii, dispuse perpendicular pe zidul de incintă.

Distrugerile din cetate, ca urmare a asediillor din 102 şi 106 p.Hr., ca şi distrugerile făcute de romani după 106 p.Hr., au împiedicat stabilirea cu precizie a structurilor constructive din spaţiul intra muros.