Metoda psihometrică de determinare a umidității aerului

Scopul lucrării

Umiditatea aerului este un parametru important al mediului de păstrare, în practică

exprimarea acestei umidităţi făcându-se prin umiditatea relativă, respectiv prin umiditatea absolută

a aerului. Modificările suferite de mărfuri datorită variaţiei umidităţii aerului sunt extrem de

variate, putând afecta aproape orice categorie de produse. Un efect foarte important al creşterii

umidităţii aerului este sporirea masei produselor higroscopice, în timp ce scăderea umidităţii

aerului va antrena o pierdere de masă din partea produselor higroscopice (la fructe şi legume, dar şi

la fibre textile). Lucrarea prezentă urmăreşte cunoaşterea şi determinarea principalilor parametri ai

aerului umed în vederea asigurării condiţiilor optime de depozitare, dozare sau ambalare a

produselor.

Aspecte generale

Se consideră că la o presiune normală şi la temperatura de 20o C, cantitatea de vapori de apă

este maxim 17,5 g/m3, această valoare reprezentând umiditatea absolută a mediului ambiant (în

condiţiile de climă specifice ţării noastre). În ceea ce priveşte umiditatea relativă a mediului

ambiant, aceasta poate lua valori între 63 şi 67 %. Tot în contextul umidităţii aerului se determină şi

punctul de rouă, adică temperatura la care saturarea aerului cu vapori de apă atinge punctul maxim,

urmarea fiind apariţia condensului (picături fine de apă) la suprafaţa unor produse.

Din punctul de vedere al afinităţii faţă de vaporii de apă, produsele pot fi mai mult sau mai

puţin higroscopice. Produsele pulverulente şi granulare higroscopice (materiale de construcţii,

detergenţi, făinuri vegetale, cafea măcinată etc) pot suferi aglomerări sub formă de bulgări, unele cu

urmări ireversibile, datorită legării chimice a apei. Fibrele textile - mai ales cele naturale - sunt

foarte sensibile la variaţiile umidităţii, fiind remarcate variaţii dimensionale importante,

concomitent cu afectarea principalelor proprietăţi mecanice. Scăderea umidităţii aerului din spaţiul

de depozitare afectează produsele din lemn, remarcându-se apariţia unor contrageri (crăpături de

uscare) pe suprafaţa produselor din lemn, dezlipirea furnirelor etc.

Elemente teoretice

Factorii de mediu ai spaţiilor de depozitare care contribuie la o buna păstrare a mărfurilor

alimentare sunt: temperatura, umiditatea şi compoziţia aerului, circulaţia aerului, lumina solară şi

alte radiaţii la care pot fi expuse produsele. Orice fluctuaţie de temperatură influenţează negativ

umiditatea de echilibru a unor produse alimentare, deoarece prin contact cu mediul înconjurător,

între apa din alimente şi umiditatea mediului înconjurător apare un transfer, având drept consecinţă

uscarea sau umectarea produselor, deci, se poate spune că acţionează direct asupra stabilităţii şi

calităţii lor în timpul depozitării.

Determinarea cantităţii de vapori din atmosferă prezintă o importanţă practică deosebită. De

cantitatea de vapori aflată într-o unitate de volum (1 m3) de aer atmosferic, depind o serie întreagă

de fenomene, cum ar fi viteza de evaporare a apei, formarea ceţii, norilor etc., fenomene studiate de

meteorologie.

Higrometria este partea din fizică care se ocupă cu măsurarea cantităţii de vapori de apă

din atmosferă.

Aceste măsurători se pot face pe două căi: