Tehnologia Carnii

Imagine preview
(8/10 din 17 voturi)

Acest laborator prezinta Tehnologia Carnii.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 12 pagini .

Profesor: VIOLETA NOUR

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Industria Alimentara

Extras din document

Carnea, indiferent de animalul de la care provine (vita, oaie, porc, pasare), are o compozitie corespunzatoare vârstei si starii de nutritie a animalului.Carnea contine circa 20% proteine.Continutul grasimilor în carne depind de felul animalului si de starea de nutritie.Cea mai saraca în grasimi este carnea de vita si vitel (6-8%) si cea mai bogata - carnea de porc (30%). Carnea contine o cantitate mica de glucide.Carnea, îndeosebi cea a animalelor tinere, este bogata în substante extractive (purine, creatina, creatinina), substante minerale (fosfor si fier).Viscerele (ficatul, rinichii, inima) contin cantitati sporite de fier, în ele se gasesc cupru si cobalt. Celelalte substante minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu) constituie în carne cantitati mici.Ionii de clor, fosfor, sulf provoaca actiune acida în organism.Carnea este bogata în vitamine hidrosolubile, complexul B. Viscerele pe lânga aceste vitamine, mai sunt bogate în vitamine liposolubile (A, D).

Carnea de gaina si de pui fiarta este usor digerabila. Carnea de rata si de gâsca contine o cantitate mai mare de grasimi.

Valoarea nutritiva a carnii este mare dat fiind continutul ei înalt de proteine, vitamine, substante minerale.Ea poate fi consumata fiarta, fripta sau tocata.Carnea pusa la fiert în apa rece, pierde o parte din substantele hidrosolubile (substantele extractive, vitamine hidrosolubile, saruri minerale si o parte din proteine), însa ea se digera usor.Carnea pusa la fiert în apa fierbinte formeaza la exterior o crusta de proteine coagulate, care retine pierderea unor factori nutritivi.Aceste modificari sunt caracteristice si pentru carnea fripta.

Carnea fiarta se digera usor, pe când cea prajita se digera greu din cauza îmbibarii ei cu grasimi.Carnea tocata, fara condimente, fiarta sau fripta, de asemenea se digera usor.Mai dietetica este carnea de vita, de vitel, de gaina, de curcan, crenwurstii.Se digera si se asimileaza greu carnea de porc, de gâsca, de rata, carnea afumata, salamurile grase.Carnea de vânat (iepure de câmp, caprioara, mistret, prepelita, rata si gâsca salbatice) este bogata în proteine si substante extractive, dar saraca în grasimi si este greu digerabila.

Din viscerele animalelor taiate un anumit interes prezinta ficatul.El este un concentrat de microelemente hematoproteice, vitamine (îndeosebi A, B1, B12, PP), contine o cantitate mare de colesterina (200-300 mg% fata de 60-70 mg% în carnea animalelor si pasarilor) precum si 18% proteine si 3% lipide.În alimentatie se folosesc si limba, rinichii, inima. Limba se digera usor si contine 13% proteine, 16% lipide, într-o cantitate mai mica - tesut conjunctiv si substante extractive. în inima proteinele constituie 15% si lipidele - 3%. Toate viscerele sunt bogate în purine, fiind contraindicate în guta.Ficatul se limiteaza în alimentatia zilnica a persoanelor cu secretie gastrica sporita, dat fiind faptul ca el stimuleaza secretia gastrica.

Digestia carnii depinde de varietatea ei, de vârsta si starea de nutritie a animalului, partea de animal taiata si curatata, modul de prelucrare culinara.Carnea fiarta sau tocata se digera mai usor decât cea prajita taiata în bucati.Carnea animalelor tinere, bine hranite se digera mai bine decât cea a animalelor batrâne si slabe.

În alimentatia dietetica se folosesc salamuri fierte, crenwursti de calitate superioara si se exclud salamurile afumate si semiafumate, întrucât exercita un efect negativ asupra organelor digestive, excretorii si metabolice.

Carnea, prin proteinele sale reprezinta o sursa importanta de substante azotoase cu o valoare biologica deosebita.Valoarea biologica este conditionata în special de continutul de aminoacizi esentiali.Grasimea din carne, pe lânga aportul energetic, procura si acizii grasi esentiali : linoleic, linolenic, arahidonic.Prin continutul sau în substante extractive, existente sau formate in procesul de pastrare si prelucrare termica, carnea favorizeaza secretia masiva a sucurilor gastrice stimulând digestia.În carnea si în produsele de carne, în conservele de carne alterate se dezvolta substante cu un pronuntat caracter toxic cum ar fi: amoniac, hidrogen sulfurat, peroxidaza si germeni, putresceina,cadaverina.

Indiciile calitatii carnii

Carnea de calitate buna neînghetata este acoperita cu o crusta pal-rosie uscata, la sectiune putin umedâ, nelipicioasa, sucul de carne e transparent.Culoarea carnii la sectiune este de la roz-deschis pâna la rosu-închis, în functie de varietate, vârsta si gradul sângerarii animalului. Consistenta carnii e elastica, gropita la comprimarea carnii cu degetul dispare.Culoarea grasimii de bovina e alb-galbuie, a celei de porc - alba sau alb-roz.Maduva oaselor umple cavitatea oaselor tubulare, e mladioasa, galbena.Carnea dezghetata de calitate buna e de culoare rosie, are suprafata umeda, de consistenta moale, gropita formata în urma compresiunii cu degetul nu dispare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnologia Carnii.doc

Alte informatii

FAC.DE HORTICULTURA/ T.P.P.A.