Lucrări de laborator la C++

1.1 Notiuni introductive

Entitatile sintactice de baza utilizate in redactarea unui program C se inscriu in urmatoarele categorii:

- Cuvinte cheie (keywords) rezervate in principal pentru declaratiii de tipuri de date si instructiuni.

- Identificatori: nume de constante, tipuri de date, variabile sau functii, cu sintaxa:

Identificator: noncifra

identificator noncifra

identificator cifra

noncifra : a…z A…Z

cifra : 0…9

- Constante: valori fixe , reprezentand valori numere intregi sau rationale, caractere sau siruri de caractere.

- Operatori: simboluri utilizate pentru specificarea unor operatii de efectuat; o combinatie valida de valori(variabile sau constante) si operatori ce formeaza o expresie.

- Delimitatori: simboluri care separa diverse entitati. In C, unele simboluri au dubla semnificatie, de operator si delimitator( in functie de context).

1.2 Structura unui program C

Un program C contine una sau mai multe functii care specifica operatiile efective de calculat care trebuiesc facute.

Fiecare program contine o functie principala,numita "main()", care va invoca in mod obisnuit alte functii pentru a-si realiza scopul; unele dintre aceste functii invocate vin din acelasi program iar altele din biblioteci ce contin functii scrise anterior.

O functie este apelata prin nume, urmat de o lista de argumente intre paranteze. O metoda de a comunica date intre functii este prin intermediul argumentelor functiei. O functie fara argumente se indica prin "( )".

Acoladele "{ }" includ instructiunile care alcatuiesc functia. Un program C, oricare

i-ar fi marimea, consta din una sau mai multe "functii" care specifica operatiile

efective de calculat care trebuiesc facute.

Functiile din C sint similare cu functiile si subrutinele dintr-un program Fortran sau cu procedurile din Pascal.

In exemplul de mai jos, "main" este o astfel de functie.

In mod normal aveti libertatea de a da functiilor ce nume doriti, dar "main" este un nume special - orice program scris in C se va executa de la inceputul lui "main". Aceasta inseamna ca fiecare program trebuie sa aibe un "main" undeva."main" va invoca in mod obisnuit alte functii pentru a-si realiza scopul, unele venind din acelasi program iar altele din biblioteci ce contin functii scrise anterior.

O metoda de a comunica date intre functii este prin argumentele functiilor. Parantezele care urmeaza dupa numele functiei includ lista de argumente. In cazul nostru, "main" este o functie fara argumente ceea ce se indica prin "()".

Acoladele "{ }" includ instructiunile care alcatuiesc functia. Ele sint analoage lui "begin-end" din ALGOL, PASCAL, etc. O functie este apelata prin nume, urmate de o lista de argumente in paranteze. Parantezele trebuie sa fie prezente chiar daca nu exista argumente.

Un program care afiseaza textul "hello, world!!!!!" este urmatorul:

// TEST 1

#include <stdio.h>

int main()

{

printf("hello, world!!!!!n");

return 0;

}

Linia:

#include <stdio.h>

reprezinta o directiva C, care specifica un nume de fisier ce contine prototipuri de functii.

Pentru a fi compilate programele in C toate apelurile de functii, fie ca sint definite in bibliotecile standard C, fie ca sint definite de programator, trebui sa respecte o signatura. Aceasta signatura este compusa din tipul de date al rezultatului intors, daca functia intoarce un rezultat, cit si numarul si tipul de argumente pe care le primeste functia atunci cind este apelata. Pentru functia “printf” cat si pentru alte functii de lucru cu dispozitivele standard de I/O prototipul(signatura) acesteia este descris in fisierul 'stdio.h', care se afla in intr-unul din directoarele pachetului de dezvoltare C.