Fiabilitate

LUCRAREA NR 1

FIABILITATE, NONFIABILITATE, RISC SI SECURITATE TEHNICĂ

Dpdv conceptual, notiunea de fiabilitate poate fi tratată sub 3 aspecte:

- calitativ;

- cantitativ;

- general.

CONCEPTUL CALITATIV

Fiabilitatea reprezintă aptitudinea unui sistem tehnic (echipament) de a-si îndeplini corect functiile specificate într-un interval de timp dat si în conditii bine stabilite.

CONCEPTUL CANTITATIV

Potrivit acestui concept, fiabilitatea reprezintă probabilitatea ca un sistem tehnic sa-si îndeplinească corect functiile specificate într-un interval de timp dat si în conditii bine stabilite.

CONCEPTUL GENERAL

Potrivit acestui concept, fiabilitatea reprezintă capacitatea unui sistem tehnic de asi conserva în timp caracteristicile.

OBSERVAȚIE

Studiile de fiabilitate au drept obiectiv determinarea (cu un anumit nivel de încredere) a momentelor cele mai probabile de aparitie a unor detectări. Acest lucru se poate realiza prin evaluarea indicatorilor de fiabilitate. Evaluarea practică a indicatorilor de fiabilitate se poate evalua prin 2 metode:

- metoda grupării pe subintervale a momentelor de defectare;

- prin valorificarea a momentului de valorificare.

OBSERVATIE

În cadrul studiilor de faibilitate, elementul ce urmează a fi determinat se notează cu si reprezintă momentul aparitiei unei defectări. Momentul aparitie defectării reprezinta o data de intrare pentru o eventuală analiză de risc. În cadrul analizei de risc, elementul important ce urmează a fi evaluat se notează cu si reprezintă momentul aparitieu unei avarii.

EVALUAREA PRACTICĂ A INDICATORILOR DE FAIABILITATE FOLOSIND METODA GRUPĂRII PE SUBINTERVALE

Obiectivul evaluarii constă în punerea în evidentă pentru un anumit lot de sisteme tehnice ( schimbătoare, armături, conducte) a următorilor parametrii:

1. R(t)– fct de fiabilitate asociată unui echipament;

2. F(t) – functia de nonfiabilitate asociată unui echipament;

3. f(t) – densitatea de probabilitate a duratei de bună functionare;

4. z(t) – grad de defectare;

5. MTBF – media tipului de bună functonare;

6. D – dispersia timpolor de bună functionare;

7. – abaterea medie patratică de bună functionare;

1,2,3,4 – indicatori sau parametrii de fiabilitate de tip funtie.

5,6,7 – indicatori sau parametrii de fiabilitate de tip nr scalar.

Etapele necesare a fi parcurse ptr a putea fi evaluati potrivit metodei de mai sus, sunt prezentati in ceea ce urmeaza:

1. Stabilirea bazei de date cu înregistrarea momentuluide aparitie a defectelor pe tipuri de defecte. Evaluarea indicatorilor se realizează pe baza datelor alese în urma supraevaluarii tehnice în exploatare a unui lot de sisteme identice pe cat posibil din 3 punctede vedere:

- Constructiv;

- Functional;

- Tehno. de fabricatie.

ECHIPAMENT 1 2 3 . . . . . . . . . . N

[h]

. . . . . . . . . .

Este foarte important ca în cadrul unei etape, înreg defectelor să se realizeze pe tipuri de defecte.

2. Stab duratei de serviciu atasată esantionului investigat. Durata de serviciu se notează cu si reprezintă durata de functionare neântreruptă sub sarcină a echipamentului investigat.

Durata de serviciu trebuie precizată, deoarece analiza se realiz pe un inteval = cu durata de serviciu. În marea majoritate a cazurilor durata de seviciu este impusăîn faza de proiectare a echipamentului si în mod uzual valorile caracteristice duratei de serv sunt:

În cazul în care echip au durata de serv difetele de serv, pentru analiza duratei de serv a esantionului va fi = cu max dintre duratele de serv ale elem componente.