Repararea Pompelor Centrifuge

Prin repararea pompelor se urmareste restabilirea parametrilor energetici ai instalatiei,in cadrul unor valori cat mai apropiate de cele furnizate la punerea ei in functionare. Acest lucru se poate obtine prin corectarea jocurilor si dimensiunilor pieselor uzate , prin diverse procedee tehnologice,astfel incat la terminarea operatiilor de reparatie aceast sa se incadreze in limitele tolerantetelor prescrise de constructorul pompei.rezulta deci ca reparatia unei pompe nu poate avea un caracter de improvizatie si de aceea ea se incredinteaza numai personalului care poseda cunostinte de specialitate si trebuie efectuata in ateliere care dispun de masini adecvate, capabile sa realizeze precizia necesara.Atelirul trebuie sa dispuna si se instrumente de masura corespunzatoare.

La pompele centrifuge, pisele cele mai expuse la uzura,atat abraziva cat si coroziva, sunt:rotorul, labirintii, arborele, bucsa de protectie a arborelui(bucsa de uzura ), etansarea mecanica, garniturile moi si lagarele.

Carcasele de aspiratie si refulare nu costituie de obicei pise de uzura, ele avand peretii mult mai grosi decat ai rotorului.

In cazul vehicularilor unor lichide puternic abrasive, carcasele sunt protejate cu blindaje confectionate din materiale cu mare rezistenta la uzura. Rotorul reprezinta una dintre cele mai importante piese ale pompei, si de aceea se recomanda ca, in caz de constatare a uzurii inainte, el sa se inlocuiasca cu altul original, procurat din timp de la furnizor ca piesa de shimb . In acest fel, se asigura in continuare caracteristica hidraulica initiala a pompei. Uzura rotorului se manifesta prin ciupituri, stirbituri, discuntinuitati ale formei, subtieri de pereti, ovalizari ale alezajului butucului, deformarea ale canalului de pana etc.

In caz de forta majora, cand nu se pot procura piesele de schimb in mod opeativ , se poate incerca confectionarea unui rotor din piese sudate din tabla de otel.Pentru aceasta se procedeaza astfel:

- se sectioneaza piesa uzata in plan perpendicular pe axul butucului, astfel incat sa se detaseze un disc si sa poata fi determinata forma palelor. Se indeparteaza apoi discul dinspre partea de aspiratie. Acest procedeu se aplica la rotoarele de tip inchis;

- se decupeza apoi doua discuri din tabla de otel, de grosimea si dimensiuni corespunzatoare piesei model. Pentru rotoarele semideschise se decupleaza numai un singur disc;

- se executa un sablon dupa forma paletelor, respectandu-se pe cat posibil latimea, grosimea si traseul paletei(unghiurile de intrare si iesire), iar cu ajutorul acestuia se confectioneaza numarul necesar de palete;

- se confectioneaza din otel laminat, butucul rotorului;

- se sudeaza apoi discul corespunzator pe butuc, se repartizeaza paletele pe disc, conform modelului si se sudeaza pe ambele parti ale paletei, la baza de asezare.

Pentru rotoarele semideschise, asamblarea elementelor este terminata, iar rotorul urmeaza sa fie prelucrat la cotele finale.

La rotoarele inchise nu exista posibilitatea sudarii paletelor pe discul opus, deorece accesul este dificil sau chiar imposibil. De aceea fixarea acestui disc se face prin nituire.

In prealabil, niturile confectionate din otel sunt la randul lor sudate pe muchia paletei, iar in disc practicate gaurile de trecere corespunzatoare, dupa care niturile se capatuiesc. Rotorul astfel obtinut urmeaza sa fie cat mai apropiate de cele ale piesei originale. Cotele se determina prin masuratori pe piesa model.

La rotoarele pompelor, ca de altfel si la piesele care au o miscare de rotatie, exista doua feluri de echilibrare si anume: statica si dinamica.

Daca atelierul nu este dotat cu o masina de echilibrat dinamica, atunci se procedeaza la echilibrarea statica, care poate fi realizata de orice atelier de reparatii, deoarece ea nu necesita utilaje complicate. Acest gen de echilibrae se realizeaza astfel:

- se confectioneza un dispozitiv alcatuit din doua prisme ce se aseaza pe doi suporti care permit rotirea rotorului;

- rotorul se introduce pe un arbore executat special pentru aceasta operatie, iar asamblul se aseaza cu fusurile arborelui pe cele doua prisme;

se imprima rotorului o miscare de rotatie si se localizeaza zona care revine in pozitia cea mai de jos. Se marcheaza cu creta locul respectiv, din care urmeaza sa se indeparteze apoi o anumita cantitate de material. Aceasta operatiune se realizeaza prin frezare, cu ajutorul unei freze deget, dupa care ansamblul se verifica din nou pe dispozitivul cu prisme.Operatia se repeat pana ce invartind rotorul, acesta ramane intr-un echilibru indifferent. In scopul determinarii precise a cantitati de material ce trebuie indepartata, pe cincuferita rotorului se pot agata sau lipi diverse mase, pana la obtinerea echilibrului indiferent. Ulterior acestea se cantaresc si se stabileste astfel cantitatea de material ce trebuie indepartata. Degajarea materialului prin frezare provoaca o subtiere a peretelui discului rotorului, care nu trebuie sa depaseasca in nici un caz mai mult de jumatate din grosimea acestui disc.