Sistemul de Direcție

Scopul lucrarii: De studiat destinatia, constructia, principiul de functionare si principalele reglari a sistemului de directie.

Timpul de efectuare – 6 ore.

Utilaj: Carti, material ilustrativ,placate, stenduri, dispozitiv de masurare a jocului sumar al volanului in sistemul de directive si complectul de instrumente.

Metodica de indeplinire a lucrarii de laborator

La indeplinirea lucrarii de laborator studentul trebuie sa studieze constructia sistemelor de directie, sa indeplineasca darea de seama in scris in conformitata cu cerintele indicate in indrumarile metodice, se efectueze partea practica a lucarrii de laborator, metodica de indeplinire o va arata in darea de seama. In darea de seama in scris e necesar de adus schemele necesare,xerocopii a schemelor sistemelor de directive, detalii a lui, agregatelor, mecanismelor si amplificatoarelor sistemului de directie.

7.1. Constructia generala si principiul de functionare a sistemului de frinare

1. Constructia generala si principiul de actionare a sistemelor de directie. Partile componente a sistemelor de directie, destinatia lor si amplasarea la automobil. Sarcina functionala a partilor component a sistemului de directie.

R:

Destinaţia sistemului de direcţie. Sistemul de direcţie serveşte la modifi¬carea direcţiei de deplasare a automobilului. Schimbarea direcţiei de mers se obţine prin schimbarea planului (bracarea) roţilor de direcţie în raport cu planul longitudinal al autovehiculului. -

Condiţiile impuse sistemului de direcţie sunt:

- să permită stabilizarea mişcării rectilinii (roţile de direcţie, după ce vira¬jul s-a efectuat, să aibă tendinţa de a reveni în poziţia mersului în linie dreaptă);

- etortul necesar pentru manevrarea direcţiei să fie cat mai redus;

- randamentul să fie cât mai ridicat;

- şocurile provenite din neregularităţile căii să nu fie transmise la volan;

- să permită reglarea şi întreţinerea uşoare;

- să nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari şi prin aceasta la micşorarea siguranţei conducerii;

- sâ aibă o construcţie simplă şi să prezinte o durabilitate cât mai mare.

In fig.1 este prezentata schema vira¬jului unui automobil cu două punţi.

Virajul automobilului este corect, adică roţile rulează fară alunecare, când toate descriu cercuri concentrice în centrul de viraj O. Acest centru trebuie să se găsească la intersecţia dintre prelungirea axei roţilor din spate şi a axelor fuzetelor celor două roţi de direcţie. Aceasta în¬seamnă că în viraj, roţile de direcţie nu sunt paralele ci înclinate(bracate) cu unghiuri di¬ferite. Astfel unghiul de bracare γ al rotii interioare este mai mare decit unghiul bracare al rotii exterioare.

Fig.1. Schema virajului automobilului.

Părţile componente şi clasificarea sistemelor de direcţie.

Pentru a schimba direcţia automobilului, conducătorul acţionează asupra volanului 1 (fig. 2), care transmite mişcarea prin intermediul axului 2, la melcul 3, se an¬grenează cu sectorul dinţat 4. Pe axul sectorului dinţat se află levierul de direcţie (comandă) 5, care este în legătură cu bara longitudinală de direcţie (comandă) 6. Prin rotirea sectorului dinţat, deci şi a levierului de direcţie, bara longitudinală de direcţie va avea o mişcare axială care depinde de sensul de rotaţie a sectorului dinţat.

Prin deplasarea axială a barei longitudinale de direcţie, braţul tiizetei 11 va roti fuzeta 9 în ju¬rul pivotului 10 şi o dată cu ea şi roata din stânga. Legătura care există între fuzeta 9 şi fu¬zeta 13, prin intermediul levie¬relor 8 şi 14 şi bara transversală de direcţie 7, va produce rotirea fuzetei 13.

Patrulaterul format din pun¬tea propriu-zisă 12, levierele fuzetelor 8 şi 14 şi bara trans¬versală de directie 7 se numeste trapezul directiei.