Sudarea prin Topire

Sudarea cu flacãra de gaze face parte din categoria procedeelor de sudare ce utilizeazã energia termo-chimicã. Sursa de energie termicã folositã pentru a încãlzi local piesele la temperatura de topire o formeazã flacãra de gaze.

Cu flacãra de gaze se pot suda oteluri nealiate si aliate, fonta cenuşie, metalele neferoase si aliajele lor (Al, Cu, Zn, Ni, Mg, Am, Bz etc.) precum si metalele preţioase.

Flacãra de sudare oxiacetilenicã se formeazã prin aprinderea amestecului gazos compus din gazul combustibil ¬- acetilena - si oxigenul, la ieşirea dintr-un arzãtor.

În condiţiile arderii normale o flacãrã oxiacetilenicã prezintã trei zone distincte, figura 2.1 : - nucleul luminos 1 corespunde disocierii acetilenei si începutului arderii carbonului :

C2H2 + O2 → 2 C + H2 + O2

2 C + H2 + O2 → 2 CO + H2 + 450 000 kJ/kmol

Nucleul are o formã cilindricã si este înconjurat la exterior de un strat de carbon liber incandescent care-i conferã luminozitatea caractristicã :

- flacãra primarã 2 este sediul reacţiei de ardere primarã cu formarea oxidului de carbon si degajarea unei cantitãţi mari de cãldurã . Are caracter reducãtor datoritã CO si H2 conţinute , este conicã ca formã îmbrãcând nucleul luminos , se evidenţiazã datoritã transparentei sale ;

-flacãra secundarã 3 corespunde arderii complete :

2 CO + H2 + O2 → 2 CO2 + H2O + 850 000 kJ/kmol

cu oxigen din aerul înconjurãtor. Gazele de ardere completã - CO2 si vaporii de apã îi conferã luminozitate , are temperaturã mai scãzutã decât flacãra primarã datoritã efectului de rãcire al mediului înconjurãtor.

Din punct de vedere practic flacãra oxiacetilenicã este caracterizatã de structura si forma sa ; compoziţia si proprietãţile chimice ; temperatura.

Structura si forma flãcãrii depinde de raportul volumetric al componentelor amestecului gazos : k = DO2/DC2H2 care în condiţiile unei arderi complete trebuie sã fie unitar. Practic în condiţiile enunţate, k = 1,1 – 1,2 corespunzãtor unei presiuni pC2H2 = max. 1,5 daN/cm2 si respectiv pO2 = 5 daN/cm2 .

Dacã k = 1,1 – 1,5 flacãra este oxidantã, în zonele 1 si 2 predominã oxigenul. Flacãra este redusã ca dimensiuni, figura 2.2, a , arde zgomotos, este violetã pe fond albastru, ca nuantã. Este utilizatã doar pentru sudarea alamelor.

Dacã k = 1,1 – 1,2 flacãra este normalã, neutrã, figura 2.2, b, zonele flãcãrii sunt perfect delimitate, structura si nuanţa flãcãrii sunt constante. Este flacãra cea mai utilizatã la sudarea metalelor feroase si