Etologie

Laborator nr. 1

BUNĂSTAREA ANIMALELOR- UN NOU CONCEPT DE APRECIERE A STATUSULUI ECO-ETO-FIZIOLOGIC AL ACESTORA

1. Evaluarea bunăstării animalelor prin intermediul etologiei aplicate

Datorită progreselor făcute în domeniul ştiinţei şi a biotehnologiei, astăzi mai mult ca oricând, omul este capabil să modeleze animalele după bunul său plac. Prin programe de inginerie genetică, de clonare şi de inseminare artificială se pot obţine animale cu caracteristicile dorite. În acest fel, animalele sunt umanizate, reprezentând, de fapt, oglinda aspiraţiilor, a pretenţiilor sau a viciilor omului (pornind de la intenţia de a obţine un profit mai bun până la diverse şi ciudate aspiraţii estetice), care au dus de exemplu, la crearea lui Alba- un iepure fosforescent. Tot prin intermediul ingineriei genetice, omul a creat animale transgenice, care poartă gene umane, sintetizează proteine umane şi furnizează organe ce pot fi folosite în operaţiile de transplant.

În trecut, s-a considerat că exploatarea intensivă a animalelor reprezintă singura cale de asigurare a necesarului de proteină de origine animală, ţinând cont de creşterea rapidă a populaţiei globului. Ulterior, s-a demnostrat însă că astfel de sisteme intensive de creştere şi de exploatare sunt incompatibile cu sănătatea efectivelor şi conduc la apariţia unor boli, numite boli ale civilizaţiei animalelor.

Din această categorie fac parte tehnopatiile, care sunt cauzate de imperfecţiunile tehnologiilor de creştere a animalelor: enteropatiile şi pneumopatiile, favorizate de microclimatul necorespunzător şi de stress, afecţiunile podale, facilitate de pardoselile necorespunzătoare, mamitele datorate exploatării necorespunzătoare a aparatelor de muls etc.

O altă categorie de boli, generate de sistemele de tip industrial, o reprezintă tulburările de comportament: canibalismul, coprofagia, malofagia, pica, ticul limbii etc.

Prin înlocuirea parţială sau totală a muncii manuale prin mijloace mecanice şi automatizarea unor tehnologii s-a redus contactul omului cu fiecare animal în parte.

Astfel, animalele nu mai sunt supravegheate zilnic, iar îngrijitorii pierd treptat cunoştinţele privind comportamentul animalelor pe fluxul tehnologic. Unii fermieri au ajuns să creadă că managementul sănătăţii şi a producţiei animaliere pot fi asigurate fără a vedea zilnic toate animalele, urmărind doar cifrele privind producţia, consumul de furaje, de apă, medicamente, vaccinuri etc.

Dacă examinăm tehnologiile de tip industrial, prin prisma progreselor din domeniul etologiei aplicate (a cunoaşterii comportamentului animalelor domestice), a normelor etice privind raporturile cu animalele, impuse de către asociaţii şi fundaţii anume constituite la nivel naţional şi internaţional, dar mai ales în spiritul reglementărilor internaţionale privind bunăstarea şi protecţia animalelor, rezultă cu claritate necesitatea reconsiderării şi înlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne şi performante, care ţin seama de cerinţele fiziologice ale animalelor şi permit valorificarea în cele mai bune condiţii a potenţialului biologic productiv al animalelor.

Revizuirea tehnologiilor de creştere a animalelor este impusă şi din considerente privind siguranţa alimentară. Vechile tehnologii au determinat lipsa de încredere a consumatorilor de produse de origine alimentară, ca urmare şi a apariţiei de îmbolnăviri: toxiinfecţii alimentare; infecţii cu virus gripal, îmbolnăviri cu prioni care produc encefalopatii, cu trichinele etc.

Astfel, din moment ce oamenii pot controla şi schimba mediul natural al unui animal, devin responsabili de asigurarea bunăstării acestuia, îndatoririle fiind direct proporţionale cu gradul de modificare al ambientului.

În ultimele decenii, pe plan mondial a fost ridicată problema statutului moral al animalelor şi a obligaţiilor etice ale omului faţă de acestea. De asemenea, s-a stabilit modul în care animalele trebuie să fie tratate de către om, punând în balanţă interesele umane şi bunăstarea animalelor.

Impact marcant asupra evoluţiei problemei bunăstării animalelor a avut cartea lui Ruth Harisson, „Animal Machines- The New Factory Farming”, publicată în 1964.

În această carte, autorul critică modul abuziv de utilizare a antibioticelor şi a hormonilor, programele de furajare, cazarea animalelor în spaţii complet izolate de mediul natural şi restricţia spaţială aplicată acestora în sisteme intensive de creştere din Marea Britanie.

Efectul acestei publicaţii s-a materializat prin numirea unei comisii guvernamentale, care a realizat un studiu de caz al acestui sistem intensiv, ancheta realizată încheindu-se cu un raport întocmit de către Brambell (1965).

În acest raport, comisia de anchetă a decis că: „ animalele trebuie să poată să se ridice fără dificultăţi, să adopte decubitul, să se rotească, să-şi întindă membrele şi să interacţioneze cu celelalte animale”, introducând conceptul de bunăstare psihică, pe lângă cel de bunăstare fizică a animalelor.

Astfel, relaţia dintre zootehnie, etologia animalelor de fermă şi protecţia animalelor a fost stabilită pentru prima dată în lucrarea comisiei organizate sub preşedinţia prof. Rogers Brambell.

Raportul Brambell a pus accentul pe lipsa de studii de comportament asupra condiţiilor de asistenţă a animalelor crescute după metodele intensive ale zootehniei. S-a accentuat că aceste studii nu erau importante numai pentru animalele în cauză, ci şi pentru însăşi condiţiile bune ale industriei animaliere.