Leucoză enzootică bovină

ETIOLOGIE :

Leucoza enzootica bovina este o boala neoplazica maligna a sistemului reticuloendotelial caracteristic animalelor adulte.

Sunt prezente agregari neoplazice limfocitare ale limfocitelor B cu localizari variate, fapt ce ilustreaza un tablou simptomatic extrem de complex.

Este considerata cea mai importanta dintre leucozele bovinelor.

Virusul LEB este un deltaretrovirus exogen care persista intr-o subpopulatie de limfocite B si induce proliferarea acestora.

Afecteaza primar limfocitele B si macrofagele dar nu si limfocitele T.

Este rar intalnit liber in sangele animalelor bolnave.

Infecteaza bovinele si ovinele dar induce boala la un procent redus dintre animalele afectate.

Virusul sufera periodic modificari antigenice evitand astfel mecanismele de protectie imuna ale organismului afectat.

Epidemiologie

Receptivitate: - afecteaza bovinele din toate rasele,trecute de varsta de 2 ani,incidenta crescand direct proportional cu varsta

- receptivitatea bovinelor precum si aparitia si evolutia clinica a bolii sunt conditionate de rezistenta genetica si de complexul major de histocompatibilitate.

In mod natural sunt receptive la leucoza enzootica doar bovinele,ovinele si caprinele,manifestand limfosarcoame

Efectivele de vaci de lapte sunt afectate in mai mare masura decat cele crescute pentru carne.

Transmitere:virusul se transmite in mod obisnuit pe cale orizontala prin intermediul instrumentarului sesterilizat,a manusilor pentru ETR reutilizate, acelor de tuberculinare etc.

In climatul cald se poate transmite prin intermediul insectelor hematofage.

Pentru transmitere este necesar contactul apropiat si prelungit cu animalele bolnave

Nu exista dovezi ale transmiterii virusului la om

Transmiterea transuterina este neglijabila

Se transmite cu predilectie vara cand animalele sunt scoase la pasunat

Virusul este prezent in secretiile nazale,intermitent in urina dar nu in saliva.

Tablou clinic:

Durata perioadei de incubatie in leucoza enzootica bovina este foarte lunga: de la cateva luni la patru cinci ani.

Clinic, boala evolueaza cronic rareori subacut iar la vitei acut.

In evolutia bolii se disting 4 stadii :

*stagiul 1 apare o leucocitoza si cresterea limfocitelor, de durata sau remisiuni pasagere, in care atipiile celulare sunt o caracteristica foarte importanta.

Dupa 3-6 saptamani de la infectie , apar AC precipitanti fata de AG virale moment in care, chiar in absenta semnelor clinice, animalul este considerat ‘’ bonlav’’.

*stagiul 2 (limfadenopatie persistenta) cu hipertrofii ganglionare, adenopatii sau macroadenopatii rezultate in urma proliferarii in exces al limfocitelor afectate de procesul malign.

Boala debuteaza infidios animalul prezinta apatie anemie lipsa apetitului semne care se accentueaza progresiv.

Linfonodulii sunt afectati simetric si sunt duri sau de consistenta scazuta ,mobili nedurerosi.

Hiperplazia linfonodurilor interni determina tulburari functionale secundare cu character general.

Apar Ac precipitanti care pot ramane in platou dupa mai multe examene repetate sau pot disparea cand infectia nu se mai repeta .