Fiziopatologie

1. METABOLISMUL PROTIDIC

- Plasma –(proba de sânge) – este cea mai utilizată

- Urina

- Orice lichid biologic: LCR, lichid peritoneal, pleural, pericardic

A. Explorarea funcţională a proteinelor plasmatice

1. albumine – sintetizate în ficat: α, β, + o parte din γ

2. globuline – sintetizate în ficat – γ-globuline – cu Ig – sintetizate în plasmocite (limfocite B activate în splină şi ganglioni limfatici)

3. sistemul complement – 20 de fracţiuni proteice cu rol enzimatic ce se suprapun peste γ-globuline, sunt sintetizate în ficat, acţionează în cascadă şi ficatul le sintetizează în formă inactivă întotdeauna

4. factorii plasmatici ai coagulării – 13, cei mai mulţi sintetizaţi în ficat (protrombinic +)

5. factorii fibrinolizei – plasminogenul – globulină sintetizată în ficat sub formă inactivă

6. hormonii proteici: STH, hormonii hipofizari (oligopeptidici), insulina, parathormonul, glucagonul

7. enzime funcţionale plasmatice: renina, pseudocolinesteraza(sintetizată în ficat), imunoglobuline

Orice investigaţie se începe cu testul: Proteine totale. Metoda se numeşte Van Slyke – concentraţia proteinelor plasmatice variază: 6,5-8,5g/100 ml plasmă

O proteinemie normală nu exclude o situaţie patologică, dar ne putem confrunta cu 2 sindroame: hiperproteinemie şi hipoproteinemie ce pot fi reale sau apărute

B. Hiperproteinemia

1) Forma aparentă : caracterizează întotdeauna perturbările lichidiene din organism: în orice situaţie de deshidratare sau într-un sindrom de hemoconcentraţie. Cresc şi celelalte componente raportate la volumul plasmatic.

2) Forma reală : mai rară – cu semnificaţie mai gravă. Trebuie să fie o situaţie gravă: cel mai frecvent apare în plasmocitoame = tumori maligne localizate la nivel splenic sau ganglioni limfatici şi de unde se trimit în plasmă cantităţi mari de proteine, numai cu structură de Ig-like. Aceste proteine sintetizate de tumoră nu au funcţie de anticorpi. Într-o tumoră secreţia de proteine e monoclonală (niciodată nu secretă 2 tipuri de structuri, ori M ori A)

Exemple de plasmocitoame:

1. Macroglobulinemia Waldenstron – se sintetizează Ig M ( formă pentamerică)

- în plasmă găsim cantităţi mari de Ig M, dar nu le găsim în urină (nu pot trece filtrul glomerular ). Se acumulează în plasmă.

2. Mielomul multiplu – secreţie monoclonală din unul din celelalte 4 în afară de Ig M. Tumora sintetizează atât Ig complete dar mai trimite şi lanţuri uneori libere din aceeaşi Ig

- în urină găsim lanţurile uşoare şi apare paraproteinemia Bence Jones.

3. Mielomul micromolecular – plasmocitomul sintetizează numai lanţuri uşoare regăsite în urină – paraproteinemie

4. Boala lanţurilor grele

- dacă s-a exclus situaţia de deshidratare, e o proteinemie gravă dacă avem hiperproteinemie

C. Hipoproteinemia

1) Forma aparentă : în tulburări lichidiene, în sindroamele de hemodiluţie. Se întâmplă mai ales iatrogen (perfuzii)

2) Forma reală : mai frecvent decât hiperproteinemia reală

1. scăderea aportului proteic în malnutriţia proteincalorică

2. scăderea absorbţiei intestinale – în sindroamele de malabsorbţie ce pot apare în boli parazitare, boli inflamatorii acute sau cronice ale peretelui intestinal: ulceraţii, hemoragii, edeme ale mucoasei; fibroză post iradiere; sindroame diareice severe; scăderea suprafeţei de absorbţie în rezecţii

3. scăderea sintezei :

a. în insuficienţa hepatică acută – nu prea e timp să scadă proteinele plasmatice – scăderea e dată de hepatite dar formă foarte gravă, hepatite lichidiene, septicemie, otrăviri cu toxice hepatice. În aceste situaţii scad brusc proteinele plasmatice, dar mai există cele sintetizate dinainte

b. în insuficienţa hepatică cronică proteinele scad obligatoriu

c. imunodepresiile în formele congenitale în care există hipo sau a- γ-globulinemie (blocarea genelor pentru sinteza γ-globulinelor)

4. pierderi de proteine:

a. pe cale renală: există o proteinurie fiziologică <100-150mg proteine/24h.Trecerea peste acest prag se numeşte proteinurie patologică şi când depăşeşte 3,5g/24h avem sindrom nefrotic

b. calea digestivă

c. arsuri: când e o suprafaţă întinsă se pierd mari cantităţi de proteine, dar numai de albumine, fenomen numit plamexodie

5. sechestrarea de proteine:

a. în ocluzia intestinală deasupra, ocluziei se acumulează zeci de litri de lichid în care există şi proteine – dureri cumplite, abdomen mărit de volum, deshidratat

b. lichid de ascită –dacă au aspect neoplazic

c. elephantiazis

6. hipercatabolism proteic: boli consumptive cronice: TBC, hipertiroidie severă netratată, impregnări neoplazice la indivizii cu tumori maligne, stare febrila prelungită (duce la activarea în muşchii striaţi a unor enzime – proteaze)