Extras din laborator

METODE DE STUDIU

ÎN ASISTENŢA PRIMARĂ A STĂRII DE SĂNĂTATE

- Pentru a studia particularităţile privind constituirea, evoluţia sau întreruperea unui proces epidemiologic, relaţiile dintre anumiţi factori de risc şi o anumită boală, etiologia multifactorială, situaţiile cu risc pentru unele grupuri de persoane, evoluţia bolilor care pot să apară în colectivităţile umane se utilizează mai multe metode: observaţia, descrierea, analiza, experimentul.

I. Metoda observaţiei

Definiţie: Metodă ce permite semnalarea unor fenomene în populaţie (declanşarea unui proces epidemiologic, etiologia multifactorială, situaţiile cu risc pentru unele grupuri de persoane, evoluţia bolilor de o anumită etiologie care pot apare în colectivităţile umane).

- observaţia nu-şi propune să intervină asupra evenimentului → cercetătorul doar măsoară fenomenul

Implicaţii practice:

1. Este utilizată ca metodă de culegere a datelor în ancheta epidemiologică;

2. Permite stabilirea periodicităţii cu care apar epidemiile ~ unele dintre bolile copilăriei (rubeola, varicela, parotidita) apar în colectivităţile de copii cu o periodicitate de aproximativ 3 – 5 – 9 ani (Figura 1);

3. În 1796, Jenner, pornind de la observarea lipsei cazurilor de variolă la persoanele care au fost contaminate anterior cu virusul care provoacă vaccinia, a ajuns la elaborarea vaccinului anti-variolă (o mare realizare pentru omenire – a condus la eradicarea variolei în 1980);

4. În 1941, observaţia unui oftalmolog australian (Gregg) a stat la baza studiilor privind etiologia neclară, la acel moment, a malformaţiilor congenitale. El a pus în evidenţă relaţia dintre epidemiile de rubeolă şi apariţia malformaţiilor congenitale la nou născut;

5. Doll – primul cercetător care a studiat relaţia dintre fumat şi cancerul pulmonar (1950) – a observat pacienţii cu cancer pulmonar internaţi în 20 de spitale din Londra. Concluzia studiului - fumatul a fost singurul factor pe care îl aveau în

comun aceşti pacienţi. A emis ipoteza: fumatul este factor de risc pentru cancerul pulmonar, iar 4 ani mai târziu (1954) va demonstra această ipoteză utilizând o metodă analitică.

Fig.1 Periodicitatea rubeolei în judeţul Iaşi înainte de introducerea vaccinării în Programul naţional de Imunizări (Sursa datelor: Anuarul de Statistică Sanitară 2004)

II. Metoda descriptivă

Definiţie: Metodă ce asigură prezentarea detaliată a unui fenomen.

Implicaţii practice:

1. Constituie una din metodele de bază în epidemiologie, dar şi în clinică;

2. Simpla descriere a stării de sănătate a populaţiei constituie adesea primul pas în efectuarea unei cercetări;

3. Datele culese pot fi utilizate şi pentru calcularea unor indicatori statistici care descriu distribuţia bolilor şi a factorilor de risc în populaţie, în funcţie de mai multe caracteristici (de persoană, de spaţiu şi de timp);

4. Descrierea, în 1981, la cinci cazuri de homosexuali a unei forme rare de pneumonie (cu Pneumocystis carinii) a deschis calea studiilor epidemiologice consacrate infecţiei HIV/SIDA;

5. Pentru caracterizarea unei epidemii (varicela) descriem locul unde a apărut (într-o colectivitate de copii), când a apărut (în sezonul rece), la cine a apărut (la copii care nu au trecut prin boală, eventual cu rezistenţă scăzută a organismului ca urmare a unor infecţii respiratorii uşoare şi care nu au fost vaccinaţi).

- Utilizând metoda observaţiei şi cea descriptivă se pot formula ipoteze privind asociaţia factorilor de risc şi efectul acestora (decesul, boala, invaliditatea, disconfortul sau insatisfacţia), ipoteze care ulterior trebuie verificate prin metoda analitică.

III. Metoda analitică

Definiţie: Metodă ce permite identificarea, diferenţierea şi studierea părţilor componente ale unei probleme de sănătate cu scopul de a realiza caracterizarea ei, a populaţiei în care a apărut şi a factorilor care au concurat la declanşarea fenomenului morbid.

- Analiza se bazează pe comparaţie şi pe aprecierea unor interrelaţii între o anumită cauză şi un anumit fenomen.