Obținerea pieselor din pulberi

Procesul tehnologic de fabricare a produselor prin agregare de pulberi com¬portă următoarele operaţii fundamentale :

—pregătirea pulberilor sau a amestecului de pulberi pentru formare sau păstrare ;

—formarea produselor prin agregare de pulberi ;

—sintetizarea semifabricatelor ;

—operaţii suplimentare ulterioare ;

—controlul produselor sintetizate.

Pregătirea pulberilor sau a amestecului de pulberi pentru formare

Pulberea sau amestecul de pulberi pentru formare trece prin următoarele faze :

—sortarea după mărimea particulelor, ce se realizează cu ajutorul sitelor vibratoare pentru pulberi cu granulaţie mai mare de 44 m şi cu instalaţii pneumatice de sortare sau instalaţii bazate pe sedimentarea pulberii în medii

lichide, în cazul celor cu granulaţie foarte fină ;

—tratamentul termic în atmosferă reducătoare pentru pudberile ce pre¬zintă un grad ridicat de ecruisare sau o cantitate de oxizi ce depăşesc limita admisă şi o temperatură de circa 0,5—0,7 din temperatura absolută de topire ;

—-dezintegrarea aglomeratelor de pulberi, după elaborare sau după tratamentul termic ;

—dozarea amestecului de pulberi, realizată cu balanţe rapide cu cadransau cu balanţe automate ;

—omogenizarea loturilor, în omogenizatoare speciale ; mai frecvent

prin măcinare, în mori cu bile sau mori vibratoare şi uneori omogenizarea umedă cu alcool, benzină sau chiar apă ;

—ambalarea şi păstrarea pulberilor, în cazul în care nu se utilizează imediat pentru a preîntâmpina oxidarea. Păstrarea pulberilor se face pe o durată de timp limitată.

Formarea produselor prin presare de pulberi

Prin formare se urmăreşte prelucrarea pulberilor în stări intermediare care să uşureze operaţia de sinterizare şi să asigure în mod economic obţi¬nerea proprietăţilor finale prescrise.

In majoritatea cazurilor se obţin produse de mare compactitate chiar în stare nesinterizată. In acest scop, se utilizează presiunea ca mijloc de realizare a compactităţii dorite. Cu toate că presarea acoperă în cea mai mare măsură cerinţele, în practică se utilizează şi alte metode de formare, unde presiunea esle nulă. Astfel, deosebim următoarele procedee de formare :

Procedee de formare prin presarea pulberilor:

—presarea piliturilor în matriţă:

— presarea pulberilor în matriţă la cald ;

— presarea izostatică a pulberilor ;

— presarea pulberilor prin explozie ;

— extrudarea pulberilor ;

— laminarea pulberilor.

Procedee de formare fără presare :

— vărsarea simplă fără tasare ;

— vărsarea în forme de ipsos (Slip-Casting) ;

— vărsarea simplă şi compactizarea prin vibrare.

Dintre procedeele de formare prin presarea pulberii cel mai utilizat este presarea pulberilor în matriţă datorită următoarelor avantaje :

— se realizează produse cu o calitate superioară a suprafeţelor si cu o mare precizie a geometrici ;

— porozitatea, respectiv compactitatea, se pot realiza în limite largi, variind forţa specifică de presare ;

— procesul de presare în matriţă prezintă o mare productivitate, ajungîndu-se la presele moderne pană Ia 120...200 buc./rnin.

Domeniul de aplicabilitate al acestui procedeu este limitat de configu¬raţia şi mărimea fabricatului. Configuraţia trebuie, să fie relativ simplă pentru a permite scoaterea presatului din matriţă, iar secţiunile maxime sînt limi¬tate de forţele de presare, care la utilajele moderne ajung la 2.IO7 N/cm2. Ştiind că presiunea de compactizare variază între (2... 10). IO1 N/cm2 re¬zultă că secţiunile maxime presabile în matriţă sînt limitate la 100... 200 cm2.

Presele utilizate pentru presarea pulberilor sînt : prese mecanice, hi¬draulice sau mecano-hidraulice. Productivitatea cea mai mare o au presele mecanice.