Studierea Dispozitivului pentru Sudarea Fibrei Optice

1.Scopul lucrării: Cunostinte cu producerea fibrei optice; sdudieea dispozitivului pentru sudarea fibrei optice .

2.Aparate si accesorii: Set pentru sudare KCC-111, Sursa de alimentare, Cablu optic, Tester optic

3.Notiuni teoretice: Tehnologiile in prezent ne permit să transmitem informaţii sub formă de voce sau date la o viteză care a depăşit-o pe cea a sistemului telefonic. Acum aproape toate companiile de pe glob care presteaza servicii ca transmitterea datelor, telefonia, vocea etc. folosesc transmisiunile prin fibra optica, deoarece ea este mult mai avantojoasa si este mai convinabila, deoarece prin fibra optica datele sau vocea se transmit foarte

4.Descrierea aparitii fibrei optice:

Invenţia fibrei optice

Tehnologia de productie a fibrei optice a apărut în 1960 când un savant englez a reuşit să direcţioneze pulsuri de lumină printr-un tub de cauciuc lucios.De aceasta inovatie sa interesat mult si armata americană mai mult se interesa de viteza de transmisie şi de fiabilitatea acestei tehnologii. Fibra optică nu este afectată de lumină si de timp. Structura cablului este amenajata asa ca el este protejat de elementele exterioare de un înveliş gros, care oferă în acelaşi timp şi flexibilitate si durabilitate. In fibra optica drumul luminii sau a datelor este mai imposibil de modificat, si in atit transmiterea este sigura la 99%.

Capacitate de rată si de transfer

Companiile de telecomunicaţii in prezent majoritatea folosesc fibra optica. Fibra optică oferă rate de transfer mari pe distanţe lungi de transmitere a semnalului. În afară de ratele mari de transfer, fibra optică oferă şi o mare capacitate de transport. O singură fibră optică oferă o capacitate de transfer egală cu ceea a numeroase cabluri coaxiale. Lumina este reflectată de câteva milioane de ori de-a lungul fibrei, oferind câteva milioane de drumuri pe care poate să o ia raza de lumină. De aceea, o singură fibră optică poate, teoretic, să transmită simultan informaţia necesară pentru sute de milioane de convorbiri telefonice, cu mult mai mult decit un satelit.

Implementare

Prima tara care a implimentat fibra optica in telecomunicatii a fost SUA, ei au magistrat fibra de pe o coasta pina la alta magistrale telefonice. Fibra optică a fost instalată pe lângă căile ferate deja existente, pentru a reduce costurile de instalare şi de transport al cablului până la locul instalării. De la inceputul folosirii viteza de răspândire a tehnologiei a fost lentă, dar până în 1989 existau aproape 70.000 mile de fibră optică pe tot teritoriul SUA, majoritatea pe lângă liniile de cale ferată. După ce infrastructura de fibră optică pentru telefonie a fost creată între marile oraşe, companiile locale s-au conectat la această infrastructură pentru a oferi viteze mai bune de transfer între reţele. Reţelele locale funcţionau pe firele convenţionale de cupru, conectate la reţeaua naţională de fibră optică. Ideea de legare a micilor reţele locale la marile reţele naţionale existase înainte de fibra optică, dar aceasta oferise viteze mai mari de transfer între reţelele mici. Acest lucru a dus la formarea unei reţele ierarhizate şi foarte fiabile.

Tipuri de reteli:

Reţeaua britanică

In Marea Britanie există o reţea de fibră optică ce conectează 70% a tarii. Când a fost refăcut sistemul de telefonie (în 1980), utilizatorii aveau posibilitatea de a alege între fibra optică şi cablurile din cupru. Guvernul a acordat subvenţii pentru instalarea fibrei optice în speranţa că ar putea promova noua tehnologie. Diferenţa este că semnalul este analog. Conexiunea de mare viteză nu se opreşte la intrarea în reţelele secundare, ci continuă până la utilizatorul final. Consumatorii au acces la informaţie cu viteze mari şi la apeluri telefonice fără interferenţe.