Laboratoare rețele

1. Scopul lucrării

Obiectivul acestei lucrări de laborator este cunoaşterea caracteristicilor noului protocol internet: adresare, autoconfigurare, structura headerului, etc. Va fi ilustrat procesul de instalare pe sisteme Windows şi Linux şi comenzile pentru vizualizarea setărilor şi pentru testarea legăturii între staţii.

2. Consideraţii teoretice

2.1 Introducere in IPv6

Există motive justificate pentru proiectarea şi dezvoltarea noului protocol internet IPv6:

- Creşterea exponentială a internetului (a numărului de calculatoare conectate la internet), spaţiul de adrese IPv4 nu mai este sufficient Adresele IPv4 nu mai sunt suficiente, fiind forţată utilizarea NAT pentru a mapa adresele private într-o adresă publică. NAT nu suporta securitatea standard la nivelul retea sau maparea corecta pentru protocoalele de nivel inalt si poate crea probleme cand se conecteaza doua organizatii care folosesc acelasi spatiu de adrese private. In plus, creste numarul de dispozitive capabile de conectare la internet, astfel ca la un moment dat spatiul de adrese publice va fi complet alocat.

- Cresterea internetului duce la ingreunarea rutarii (ruterele de pe backbone trebuie sa mentina tabele de rutare mari). Datorita modului in care adresele IP au fost alocate, exista peste 70000 de rute in tabelele de rutare ale ruterelor de backbone.

- Nevoia unei configurari mai simple. Cele mai multe implementari IPv4 trebuie configurate fie manual fie prin DHCP. Cu tot mai multe calculatoare si dispozitive care folosesc IP, este nevoie de o configurare mai simpla si automata.

- Nevoia de securitate la nivelul IP. Comunicatiile private peste mediul internet necesita criptare pentru protectia datelor.

- Nevoia unei mai bune calitati a serviciilor (QoS)

2.2 Caracteristici IPv6

IPv6 are urmatoarele caracteristici:

- Un nou format al headerului

- Spatiu de adrese mult mai mare

- Adresare si infrastructura de rutare ierarhica si eficienta

- Configurarea adreseler Stateless si stateful

- Securitate

- QoS

- Protocol de interactiune cu nodul vecin

- Extensibilitate

Headerul IPv6 are un format proiectat sa minimizeze overheadul. Acest lucru s-a obtinut prin mutarea campurilor neesentiale sau optionale in headere de extensie care sunt plasate dupa headerul IPv6. Noua structura a headerului IPv6 ofera procesare mai eficienta la rutere.

Headerele IPv4 si IPv6 nu sunt compatibile. Un host sau un ruter trebuie sa foloseasca ambele implementari IPv4 si IPv6 pentru a recunoaste ambele tipuri de headere.

Figura 10.1

Figura 10.2

IPv6 are adresele sursa si destinatie pe 128 de biti. Spatiul de adrese IPv6 este proiectat pentru a permite nivele multiple de adresare, de la backbone la suretelele dintr-o organizatie.

Doar o mica parte din adresele posibile sunt alocate hosturilor; exista suficient adrese nealocate care sunt disponibile pentru utilizare viitoara. In acest conditii, NAT nu mai este necesar.

O adresa IPv6 este formata din doua entitati: prefix si interface id, care separa “cine esti” de “la cine esti conectat”.

Figura 10.3

Adresele Ethernet MAC pe 48 de biti sunt mapate in Interface Id pe 64 de biti.

Sa zicem ca adresa MAC a unui host este 00-02-B3-1E-83-29. Primul octet este modificat din 00 in hexazecimal (00000000 in binar) in 02 in hexazecimal (00000010 in binar). Dupa al treilea octet (B3) vor fi inserati doi octeti: FF-FE (11111111:11111111:11111111:11111110 in binar). Interface id care se obtine este 02:02:B3:FF:FE:1E:83:29.