Protocolul OSPF și BGP

1. Protocolul OSPF

OSPF(Open Shortest Path First reprezintă un tip de protocol de rutare în interiorul unui SA (guvernate de un singur gestionar) după cum se prezintă în figura 1.1. Termenul “deschis” se referă la tipul de recomandare IETF, care este deschisă pentru modificări ulterioare.

Figura 1.1 Protocoale de rutare internă şi externă

Protocolul SPF permite utilizarea unor metrici multiple pentru calcularea costului unei legături, cum ar fi: întârziere, debit, cost monetar şi eficienţă. OSPF a fost elaborat pentru a oferi o alternativă la RIP care să rezolve problemele acestuia. Versiunea cea mai utilizată de OSPF pentru IPv4 este definită de RFC 2328.

OSPF implementează un număr de funcţii pe care protocoalele de tip vector distanţă nu le prezintă. Astfel, OSPF a devenit cel mai utilizat protocol de rutare în reţelele de dimensiuni mari. Funcţiile care au contribuit la succesul standardului OSPF:

• Echilibrarea încărcării reţelei pentru căi de cost egal (Equal cost load balancing): Utilizarea simultană a căilor multiple permite utilizarea mai eficientă a resurselor reţelei.

• Divizarea logică a reţelei (Logical partitioning of the network): Această funcţie reduce propagarea informaţiilor neactualizate în cazul unor condiţii defavorabile (modificări de topologie). De asemenea, permite cumularea anunţurilor de rutare (aggregate routing announcements) care limitează anunţarea informaţiilor inutile.

• Mecanisme de autentificare: OSPF permite autentificarea fiecărui nod care transmite mesaje de anunţare a rutelor. Aceasta previne ca surse frauduloase (ruterele neautorizate) să modifice conţinutul tabelelor de rutare.

• Timp de convergenţă mai mic: OSPF permite propagarea instantanee a informaţiilor despre modificarea rutelor. Astfel, actualizarea informaţiilor de topologie se realizează mult mai rapid.

• Suportă CIDR şi VLSM: Aceste funcţii permit o alocare eficientă a adreselor IP.

OSPF este un protocol de tip stare a legăturii (link state) după cum este prezentat în figura 1.2. Fiecare ruter OSPF execută algoritmul SPF (Shortest-Path First), pentru a procesa informaţiile salvate în

baza de date a stărilor legăturilor (link state database). Algoritmul generează arborele de căi minime (shortest-path tree) care prezintă rutele optime către toate reţelele de destinaţie.

Figura 1.2 Protocoale de rutare

OSPF utilizează o terminologie specifică pentru a descrie funcţionarea protocolului, în continuare vor fi descrise principalii termeni:

Această divizare a reţelei în arii logice determină următoarele avantaje: