Protocolul TCP IP și Modelul OSI

PROTOCOLUL TCP/IP

Suita de protocoale TCP/IP reprezintă cel mai flexibil protocol de transport disponibil şi permite computerelor din întreaga lume, rulând sisteme de operare complet diferite, să comunice între ele. TCP/IP este prescurtarea de la Transmission Control Protocol / Internet Protocol. Dezvoltare lui a început în anii 1960 sub forma unui proiect finanţat de guvernul SUA. Iniţial ARPA (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansată) a creat protocolul TCP/IP pentru a interconecta reţelele militare, dar a furnizat pe gratis standardele de protocol agenţiilor guvernamentale si universităţilor. TCP/IP nu este uşor de utilizat şi nu este cel mai rapid protocol dar oferă cel mai mare grad de corecţie al erorilor.

Modelul TCP/IP a fost utilizat de reteaua ARPANET si de succesorul acesteia, INTERNET, numele provenind de la protocoalele care stau la baza modelului:• TCP (Transmission Control Protocol) ,• IP (Internet Protocol)

Obiectivul central avut in vedere la proiectarea retelei a fost acela de a se putea interconecta fara probleme mai multe tipuri de retele, iar transmisia datelor sa nu fie afectata de distrugerea sau defectarea unei parti a retelei. In plus, arhitectura retelei trebuia sa permita rularea unor aplicatii cu cerinte divergente, de la transferul fisierelor si pana la transmiterea datelor in timp real (videoconferinte).

Modelul TCP/IP are doar patru nivele:

1. Nivelul gazda-retea .Modelul nu spune mare lucru despre acest nivel, esentialul fiind acela ca, printr-un anumit protocol (nu se zice nimic despre el), gazda trimite prin intermediul retelei pachete IP. Acest protocol misterios difera de la o retea la alta si subiectul nu este tratat in literatura de specialitate.

2. Nivelul internet Acest nivel este axul pe care se centreaza intreaga arhitectura, rolul sau fiind acela de a permite gazdelor sa emita pachete in retea si de a asigura transferul lor intre sursa si destinatie. Se defineste un format de pachet si un protocol (IP), nivelul trebuind sa furnizeze pachete IP la destinatie, sa rezolve problema dirijarii pachetelor si sa evite congestiile (lucreaza asemanator cu nivelui retea din modelul OSI).

3.Nivelul transport .Este proiectat astfel incat sa permita dialogul intre entitatile pereche din gazdele sursa si destinatie, pentru aceasta fiind definite doua protocoale capat-la-capat: TCP si UDP. Protocolul de control al transmisiei (TCP) permite ca un flux de octeti emis de o masina sa fie receptionat fara erori pe orice alta masina din retea. TCP fragmenteaza fluxul de octeti in mesaje discrete pe care le paseaza nivelului internet. La destinatie, procesul TCP receptor reasambleaza mesajele primite, reconstituind datele initiale. TCP realizeaza controlul fluxului de date pentru a evita situatia in care un transmitator rapid inunda un receptor lent cu mai multe mesaje decat poate acesta sa prelucreze. TCP este un protocol orientat pe conexiune,UDP ( User Datagram Protocol- protocolul datagramelor utilizator) este un protocol nesigur, fara conexiuni, destinat aplicatiilor care doresc sa utilizeze propria secventiere si control al fluxului si nu mecanismele asigurate de TCP. Este un protocol folosit in aplicatii pentru care comunicarea rapida este mai importanta decat acuratetea transmisiei, asa cum sunt aplicatiile de transmitere a sunetuluisiimaginilorvideo.

4. Nivelul aplicatie .Nivelul aplicatie contine protocoalele de nivel inalt, cum ar fi terminalul virtual (TELNET), transferul de fisiere (FTP) si posta electronica . Protocolul TELNET permite utilizatorului sa se conecteze pe o masina aflata la distanta si sa lucreze ca si cum s-ar afla intr-adevar langa aceasta. Pe parcurs s-au adaugat alte protocoale ca DNS (serviciul numelor de domenii), pentru stabilirea corespondentei dintre numele gazdelor si adresele retelelor, NNTP- folosit pentru transferul articolelor (stiri), HTTP-folosit pentru transferul paginilor web, e.t.c

Zone de aplicare a protocolului TCP

TCP este folosit intens de multe din cele mai cunoscute protocoale ale aplicatiilor Internet, dintre care fac parte The Web ( World Wide Web ), E-mail ( posta electronica ) , FTP ( File Transfer Protocol – protocol de transfer de fisiere ), Secure Shell ( protocol de comunicatie securizata ) si cateva aplicatii de media.

Aceste aplicatii vor fi prezentate pe scurt in continuare.