Servicii sociale acordate bătrânilor din Republica Moldova

Un studiu realizat de sociologul Yang Yang, din cadrul  University of Chicago, SUA, arată că oamenii vîrstnici sunt mai fericiţi decît alte categorii de indivizi. Potrivit sociologului, cu cît oamenii înaintează mai mult în vîrstă, cu atît aceştia devin mai fericiţi. „The golden years really are golden”-Virsta de aur este cu adevarat de aur, spune Yang Yang. “The good news is that with age comes happiness,”  - Vestea buna este ca odata cu virsta vine si fericirea, este de parere sociologul american.

Yang a cercetat circa 28 000  mii de americani ce au o virsta cuprinsa intre 18 si 88  ani. Cercetatorul spune ca virstnicii au invatat sa fie mult mai multumiti de ceea ce au. Autorul considera ca faptul ca majoritatea din noi crede ca odata cu virsta, viata devine ceva mai proasta, ca sa spunem asa, nu este decit un mit caci in realitate lucrurile stau exact invers.

 Trebuie însă să facem o precizare importantă. Studiul realizat de Yang se referă la americani şi nu reflectă o stare la nivel global. Spre deosebire de alte sisteme, cel american asigură unui om vîrstnic o altă situaţie de viaţă. Altfel spus, nu putem să comparăm viaţă unui vîrstnic american cu cea a unui vîrstnic din Nepal. 

să întărească contribuţia persoanelor în vârstă la dezvoltarea economică şi socială;

să descurajeze atitudinile, politicile şi măsurile discriminatorii fondate în mod exclusiv pe vârstă, care se practică în materie de angajare;

să favorizeze prin toate mijloacele consolidarea familiei;

să încurajeze încheierea de acorduri bi- şi multilaterale de cooperare în materie de securitate socială în favoarea persoanelor vârstnice. Adunarea Mondială Consacrată Persoanelor Vârstnice (Viena, 1982) a lansat un program internaţional de acţiune, care să asigure persoanelor în vârstă securitatea economică şi socială şi să le creeze posibilitatea de a contribui la dezvoltarea economică şi socială din propria ţară. Adunarea a apreciat că numărul persoanelor vârstnice va creşte în mod spectaculos în următorii 20 de ani, şi că aceste persoane constituie o resursă umană preţioasă, atât în domeniul economic şi social cât şi în ceea ce priveşte transmiterea patrimoniului cultural (R. Demetrescu,1994). Organizaţia Naţiunilor Unite, prin Consiliul Economic şi Social, a creat organisme speciale pentru cercetarea îmbătrânirii populaţiei, a iniţiat acţiuni directe de sprijinire a persoanelor aparţinând vârstei a treia. Au fost create, de exemplu, patru Comisii Regionale O.N.U. pentru studierea problemelor economico-sociale legate de îmbătrânire şi anume: pentru Asia şi Pacific, pentru America Latina şi Insulele Caraibe, pentru Africa, pentru Europa Occidentală. Pactul internaţional adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 2200 din 16 decembrie 1996, menţionează că, pentru prima dată, este posibil să se privească înainte, la probabil 20 ani de pensie şi la libertatea de a face, în aceşti ani, acele lucruri care nu au fost posibile de-a lungul perioadei active a vieţii (R. Demetrescu, 1994). 

Context interdisciplinar: Izolarea eforturilor de asistare a vârstnicilor, pe specialităţi, nu ar putea acoperi vasta lor problematică. Mai mult chiar, nu numai că vârstnicii şi problemele lor nu trebuie să se transforme într-un câmp de dispută între profesionişti aparţinând diferitelor domenii, ci eforturilor conjugate ale acestora trebuie să li se adauge şi sprijinul voluntar al neprofesioniştilor.

Pe de altă parte, în conceperea politicilor şi programelor de acţiune socială destinate vârstnicilor, devine inevitabilă consultarea acestora, implicarea lor în chiar procesele decizionale. Decurge de aici faptul că, asistarea vârstnicilor nu urmăreşte transformarea lor în fiinţe pasive, dependente social, ci că ajutorul acordat trebuie astfel orientat încât să-i încurajeze să-şi aducă contribuţia la viaţa societăţii. Vastul potenţial de competenţă, experienţă şi timp de care vârstnicii dispun nu trebuie, în nici un caz, neglijat