Metode și Procedee Tehnologice - Laborator 1

1. NOTIUNI DE BAZA

Prin standardizare se intelege reglementarea tehnica unitara, organizata care stabileste norme si presriptii privitoare la : calitatea, caracteristicile, dimensiunile, forma, materialele, gama de tipuri, etc. ce definesc un produs precum precum si privitoare la unele metode de analiza si incercari, notiuni stiintifice, U.M., terminologie, clasificare, simbolizare, marcare, desene tehnice, proiectare, executie, etc.

Standardizarea – este o activitate specific ce stabileste pentru probleme reale sau potentiale dispozitii destinate unei utilizari comune sau repetate; furnizeaza reguli si indrumari sau caracteristici pentru diferite activitati sau rezultatele lor urmarind obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardul – este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut care prevede pentru utilizarile commune si repetate reguli, perceptii si caracteristicii referitoare la diferite activitati sau rezultatele acestora in scopul obtinerii unui grad optim de ordine intr-un context dat.

In Romania, organismul supreme de specialitate este: Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO) – 1998

Romania este afiliata:

• ISO – Organizatia internationala de standard;

• CEN – Comisia europeana de standardizare;

• CEI – Comisia de electrotehnica internationala;

• CENELEC–Comitetul european de standardizare in electrotehnica.

Inainte de 1992, standardele din Romania purtau sigla STAS (Standard de Stat). Dupa 1992 s-au impartit in:

- standarde romane (SR)

- standarde profesionale

- standarde de firma

Standardele romanesti care sunt identice cu : cele internationae (SR CEI; SR ISO; STAS CEI) si cu cele europene (SR EN; STAS EN).

Incepand cu 1997 atribuirea numerelor pentru toate publicatiile din domeniul ethnic se face in blocul : 60000 – 79999

2. Standardul SR EN 60051-9 „Aparate de masurat electrice indicatoare analogice cu actiune directa si accesoriile lor – partea 9: metode de incercare recomandate”.

Acest standard trateaza urmatoarele aspecte cu privire la aparatele de masura a marimilor electrice cu ac indicator:

- domeniu de aplicare si conditii generale de incercare

- incercari ale erorii intriseci

- incercari ale variatilor

- alte incercari

- index al incercarilor si al conditiilor de incercare

In prima parte a acestui standard sunt descrise cateva conditii generale de incercare ( conditii de referinta, paralaxa, lovire usoara, stabilitate termica, durata a conectarii prealabile in circuit, reglare a zeroului – mecanic si electric erori ale echipamentului de incercare, metode de citire, incercari polifazate, incercari de c.c. ale aparatelor de c.a., aparate cumai multe domenii de masurare si functii multiple, conductoare de masurare, incercari ale ohmetrulor,etc.)

In cea de-a doua parte este detaliat partea de incercari ale erorii intriseci a diferitelor aparate de masura a marimilor electrice (ampermetre, voltmeter, wttmetre, varmetre, frecventmetre, fazmete, cosfimetre, sincronscoape, ohmetre, sunturi, rezistente aditionale, etc.) si avand formulele de calcul a erorii aferente.

A treia parte prezinta incercari ale variatilor aparatelor. Aparatele de masurat marimi electrice pot suferi variatii datorita tipurilor de aparate (fixe si portabile), datorita temperaturii ambiante, umiditatii, pozitiei, campului magnetic extern, datorita ondulatiei masurarii in c.c., frecventei, etc. Tot aici sunt prezentate metodele metodele de masurare in aceste conditii si calculele lor.

La „ alte incercari” in acest standard sunt prezentate cateva moduri de incercari ale unor valori limita ale temperaturii, depasirea mecanica, timpul de raspuns, suprasarcini pentru accesorii, aparate, efecte ale vibratiilor si ale socului, etc.

In ultima parte a standardului este un index al incercarilor si conditiilor de incercare – unde se poate usura consultarea acestui standard fiind impartit pe capitole si pe paragrafe (fiind, in cazul de fata, un standard voluminous.)