Alegerea Modală

Etapa de alegere modală, în cadrul modelului de estimare a cererii (Modelul în patru paşi), clasifică matricea iniţială origine destinaţie (O-D) obţinută în urma Repartiţiei pe Destinaţii în matrice OD corespunzătoare fiecarui mod de transport pe care utilizatorii îl au la dispoziţie. Astel, se obţine proporţia din totalul deplasărilor care, provenind dintr-o zonă de origine,o, se efectuează către o zonă de destinaţie, d, pentru un motiv,s, când se utilizează modul de transport, m , Psod(m).

În general se consideră modul de transport şi nu mijlocul de transport, astfel că de exemplu, pentru sistemul urban de transport mersul pe jos poate fi considerat ca o modalitate de deplasare.

Modelele cele mai simple de alegere modală simulează o alegere binară, tipică între mijloacele private individuale şi cele publice, colective. Cele mai complexe consideră deplasările din zonele urbane efectuate: pe jos, cu bicicletă, în automobil ca un pasager, în automobil ca şofer, cu autobuzul sau cu o combinaţie de diferite mijloace.

Modelele de alegere modală la scară extraurbană consideră ca variante de alegere: transportul rutier cu automobilul, aerian, pe calea ferată, cu autobuzele de linie etc. Atributele corespunzătoare funcţiei de utilitate sunt în general atribute socio-economice şi de nivel al serviciului oferit.

Caracteristicile care influenţează alegerea modului de transport sunt: numărul posesorilor de autovehicule sau raportul dintre numărul de automobile şi numărul de posesori de permis de conducere, vârsta, sexul utilizatorilor etc. Multe din atributele socio-economice nu sunt caracteristice doar unei variante de deplasare şi presupunând aceeaşi valoare pentru toate variantele nu mai pot conduce la comparaţii, din aceste puncte de vedere, între variantele considerate.

Atributele legate de nivelul servicului oferit de un anumit mod de transport pot fi, de exemplu, durata deplasării (poate fi descompusă în durata de mers pe jos, de aşteptare în staţie, de urcare, durata petrecută în vehicul, etc.), costul monetar, confortul, comoditatea.

Modelele de alegere a modului de transport pot fi de multe ori legate de diferite categorii de utilizatori diferenţiaţi, de exemplu, în funcţie de mulţimea de moduri care constituie mulţimea alegerilor.

Încă din etapa alegerii modale unele atribute, în special durata, costul etc. trebuie să ţină cont de alegerile care for fi efectuate în etapa următoare în cadrul modelului de estimare a cererii, adică de alegerea itinerariului.

Atributele nivelului de serviciu trebuie să ţină cont în mod sintetic şi congruent de diversele itinerarii pe care utilizatorul le poate urma pe reţeaua modului ales pentru a ajunge de la originea, o la destinaţia d.

Factorii care influenţează alegerea modului de transport (atribute ale alternativelor şi decidentului), pot fi împărţiţi în trei grupe:

- Caracteristicile utilizatorului

- posesia autoturismului;

- posesia permisului de conducere sau disponibilitatea unui conducător auto;

- caracteristicile şi structura familiei ( familie cu copii, familie retrasă etc.);

- venitul familiei;

- constrângeri de natură exogenă (necesitatea de a folosi autoturismul pentru deplasările la locul de muncă sau pentru a duce copiii la şcoală etc.);

- densitatea rezidenţială unde locuieşte.

- Caracteristicile deplasărilor

Alegerea modului este puternic influenţată de:

- scopul călătoriei; de exemplu, pentru deplasarea la locul de muncă este mai facilă uneori folosirea transportului public cu cale exclusivă, datorită regularităţii serviciului, iar pentru alte scopuri cum este cazul cumpărăturilor de la sfârşit de săptămână, folosirea autoturismului;

- perioada zilei în care se efectuează deplasarea; deplasările la ore târzii sunt efectuate mai dificil cu transportul public.