Extras din laborator

Circulaţia rutieră reprezintă mişcarea generală de vehicule şi persoane, concentrate pe suprafeţe de teren amenajate special în acest scop, respectiv drumurile. Fenomenul circulaţiei rutiere sau a traficului rutier se manifestă tot atît de clar pe distanţe mari, în teritorii largi, cît şi în zone restrînse (oraşe şi alte tipuri de amenajări). Ca urmare a perfecţionării continue a autovehiculelor, s-a ajuns astăzi la ritmuri ridicate şi proporţii foarte mari de evoluţie a circulaţiei rutiere. Practic are loc o „explozie rutieră”.

Centrele urbane şi rurale sunt afectate direct de mobilitatea populaţiei. Analiza modului în care se desfăşoară traficul rutier în localităţi indică indiferent de tipurile de transport utilizate, trei faze principale de deplasare a populaţiei: alternanţa zilnică a deplasării în dublu sens, locuinţă – loc de muncă; vizitarea în timpul liber a zonelor administrative, comerciale, culturale, sociale şi pentru contacte individuale sau în grup şi ieşirile pe durate mai scurte sau mai lungi în locuri de odihnă, turism şi agrement, care pot fi intraurbane sau extraurbane. Aceste trei faze principale de deplasări se suprapun mai mult sau mai puţin, sau deloc, în timp. Fiecare însă, generează ore de vîrf, perioade de vîrf, în care preluarea traficului de către reţeaua stradală şi cea a mijloacelor de transport se loveşte de mari dificultăţi. În plus, în traficul rutier participă în proporţii imense autovehiculele pentru transportul de mărfuri.

Traficul rutier este determinat ca partea nominalizată a mijloacelor de transport ce se deplasează în ambele sensuri pe un segment de drum într-o perioadă de timp stabilită. Elementele principale a acestui sistem tipic: om-autovehicul-drum, sînt hotărîtoare şi de aceea, este necesar să se acorde o atenţie corespunzătoare analizei fiecăruia din aceşti participanţi şi a implicaţiei directe a lor asupra desfăşurării fluente a circulaţiei, în condiţii depline de securitate rutieră.

Circulaţia rutieră se caracterizează prin următorii parametri:

1. Intensitatea circulaţiei, IA, (veh/oră, veh/24ore etc);

2. Componenţa traficului rutier;

3. Densitatea traficului rutier, ρ, (veh/km);

4. Viteza de deplasare, (km/h, km/s);

5. Durata reţinerilor în circulaţie, (s).

1. Intensitatea circulaţiei rutiere reprezintă numărul de vehicule ce trec printr-o secţiune de drum într-un interval de timp şi se măsoară în automobile/oră, automobile/zi, automobile/săptămînă, automobile/an.

, unit. (1)

Unde: NA1 – numărul de autovehicule ce se deplasează pe un segment de drum într-un sens;

NA2 – numărul de automobile ce se deplasează pe acelaşi sector de drum în direcţie opusă.

Intensitatea se caracterizeză prin coeficientul de neregularitate, kner (lunar, anual), exprimat prin raportul volumului de trafic la segmentul respectiv de timp:

Unde:

Nacomp – intensitatea traficului, lunară – suma tuturor autovehiculelor ce au intersectat secţiunea de drum într-o lună;

Naan – suma autovehiculelor ce au intersectat timp de un an.

Pentru drumul cu două benzi din două sensuri, intensitatea se determină ca suma ambelor direcţii deoarece au posibilitatea de depăşire ambele sensuri, figura 5.1.3

Intensitatea se mai caracterizează prin coeficientul specific al intensităţii circulaţiei autovehiculelor:

(3)

Unde:

I – timpul necesar mijlocului de transport pentru trecerea acestui segment