Manevra de acostare

MANEVRA DE ACOSTARE/PLECARE A NAVEI LA/DE LA CHEU (DANĂ, DANĂ DUBLĂ)

6.1. Generalităţi

Nu se pot impune reguli stricte pentru executarea unei manevre de acostare, ci se pot enunţa principii, deoarece este o manevră specifică fiecărui tip de navă.

Metodele clasice de acostare sunt:

- acostarea cu bordul la cheu fără utilizarea (cu utilizarea) ancorelor;

- acostarea cu pupa la cheu fără utilizarea (cu utilizarea) ancorelor.

Sunt cunoscute şi cazuri particulare ale manevrei de acostare, cum ar fi:

- acostarea cu bordul la o navă acostată anterior (dană dublă);

- acostarea cu bordul la o navă ancorată;

- acostarea cu bordul la o navă în derivă;

- acostarea cu prova la cheu;

- acostarea cu bordul la o navă în marş;

- acostarea cu prova la pupa unei nave în marş.

În vederea acostării, la bord se fac următoarele pregătiri:

- balansarea instalaţiei de forţă (vinci, cabestan);

- pregătirea instalaţiei de ancorare;

- pregătirea parâmelor pentru legarea navei (gaşele parâmelor se scot prin urechile de parapet);

- pregătirea bandulelor;

- se verifică instalaţia de guvernare şi a mijloacelor de comunicare;

- se informează cartul la maşini despre manevra de acostare;

- se numeşte timonierul cel mai experimentat pentru a participa la manevră;

- se verifică dacă pe cheu există marinari care să asigure manevrarea parâmelor de legătură, iar în caz contrar, se va lăsa barca la apă, al cărui armament asigură această manevră.

6.2. Manevra de acostare cu bordul la cheu

Acostarea navei poate să se desfăşoare atât în condiţii de calm hidro-meteorologic, cât şi în condiţii meteo nefavorabile.

Când acostarea se face pe vreme rea (sau dacă nava va staţiona mai mult timp), este recomandat să se fundarisească ancora din bordul opus acostării.

6.2.1. FAZELE MANEVREI DE ACOSTARE

1 – pregătirea la bord pentru acostarea navei, etapă ce se desfăşoară înaintea intrării navei în port;

2 – intrarea navei în port cu viteză de siguranţă (manevră);

3 – orientarea navei spre locul de acostare:

a – într-un unghi ascuţit cuprins între 5 şi 10 grade, între axul longitudinal al navei şi cheu dacă se acostează cu bordul corespunzător sensului de rotaţie al elicei;

b – într-un unghi ascuţit cuprins între 20 şi 30 grade, când se acostează cu bordul opus sensului de rotaţie al elicei;

Fig. 6.1. Orientarea navei spre locul de acostare

4 – stoparea maşinii şi folosirea cârmei pentru guvernare;

5 – apropierea provei navei de locul de acostare, darea legăturilor de la prova la cheu şi acţionarea navei din maşină şi cârmă pentru aducerea navei paralel cu cheul, apoi transmiterea legăturilor de la pupa;

6 – asigurarea navei la cheu prin egalarea parâmelor şi dublarea unor parâme la nevoie.

6.2.2. ACOSTAREA CU BORDUL LA CHEU A UNEI NAVE CU O SINGURĂ ELICE ÎN CONDIŢII DE CALM

Cazul acostării cu bordul babord în condiţii de calm.

Faza 1 – epuizată la intrarea navei în port.

Faza 2 – întoarcerea către stânga şi orientarea navei către cheu.

Faza 3 – manevrarea cârmei pentru a menţine nava pe direcţia punctului de acostare (stânga – zero – dreapta).

Faza 4 – când nava este orientată pe punctul de acostare se stopează maşina, în continuare se foloseşte numai cârma pentru manevră.

Faza 5 – când distanţa este destul de mică pentru a se bate bandula se trimit la cheu de regulă parâma şi şpringul prova, care are rolul de o opri deplasarea navei în continuare.

Faza 6 – manevra navei acum se face din maşină şi din cârmă în vederea apropierii pupei acesteia de cheu şi transmiterea legăturilor.