Analiza potențialului turistic în Munții Banatului

1. INTRODUCERE

Munţii Banatului fac parte din vechea provincie istorică Banat cu un potenţial turistic incontestabil. Beneficiază de un cadru natural original, excepţional prin obiective turistice remarcabile. Din punct de vedere al potenţialului turistic depăşeşte multe din unităţile geografice ale Carpaţilor Româneşti.

Munţii Banatului, faţă de alte unităţi din Carpaţi, dispun de un potenţial al poziţiei, fiind astfel accesibili pentru ţările vecine dar şi pentru celelalte din Europa Centrală, Nordică, Sudică şi Vestică (Olaru,1996).

Munţii Banatului dispun de resurse atractive naturale şi antropice, de o valoare turistică ridicată, cu o tradiţie turistică dată de multiculturalitate şi prezenţa mai multor etnii, ospitalitatea şi generozitatea locuitorilor (Olaru, 2000).

Principalii factori de atracţie sunt reprezentaţi de valoarea unor zone turistice, cu posibilitate de vizitare din toate direcţiile. Alte elemente favorabile ce merită enumerate ar fi reţeaua hidrografică, clima prin influenţele mediteraneene şi apropierea centrelor urbane mai mari.

2. LOCALIZARE ŞI LIMITE

Figura 1. Poziţia geografică a Munţilor Banatului

www..geocities.com/dmarioara/carpocc.htm prelucrată

Munţii Banatului reprezintă sudiviziunea sudică a Carpaţilor Occidentali.

Din punct de vedere geografic, Munţii Banatului ocupa o poziţie favorabilă fiind situaţi în zona de frontieră ceea ce uşurează accesibilitatea fluxului de turişti. Dintre punctele de frontieră ce intersectează Munţii Banatului amintim: Stamora Moraviţa, Porţile de Fier, Naidăşul şi Moldova Nouă. Deseameni Dunărea înlesneşte circulaţia fluvială între ţările din bazinul său (Olaru, 1996).

Munţii Banatului sunt accesibili atât pentu ţările vecine cât şi pentru cele din Europa Centrală, Vestică, Nordică şi Sudică. Munţii Banatului intră în teritoriul administrativ al judeţelor Caraş-Severin şi Mehedinţi. Se desfăşoară pe o suprafaţa de aproximativ 5500 de km². Sunt mărginiţi la est şi nord-est de culoarul Timiş-Cerna, în sud de Dunăre, la vest şi nord-vest de depresiunea Oraviţei şi Dealurile banăţene, în nord de Câmpia Lugojului. Limita vestică urmăreşte aproximativ localităţile Baziaş, Sasca Montană, Oraviţa, Secăşeni, Doclin şi Bocşa Română. Căderea în trepte mari tectonice şi de eroziune de la est la vest e o caracteristică a acestor munţi (http://www.aroundromania.lx.ro).

3. POTENŢIALUL TURISTIC AL CADRULUI NATURAL

Relieful carstic:

Larga dezvoltare a masei de calcar jurasic şi cretacic, ocupă o suprafată de 807 km2, fiind generatoare de atracţii turistice; Fenomenele exocarstice şi endocarstice, prezenta apelor de suprafaţă şi subterane, specificul covorului vegetal fac din peisajul carstic o adevarată entitate geografică foarte imporantă pentru turismul din Munţii Banatului.

Peşterile

Endocarstul este reprezentat printr-un număr de aproximativ 1024 de peşteri;

Printre atracţiile întilnite în peşteri: galeriile înalte şi lungi, cascadele, hornurile, asociaţiile stalactitice şi stalagmitice, formele de coroziune (terase, marmite, linguriţe).

În numeroase peşteri se află resturi scheletice de urs (Ursus Spelaeus), altele dispun de o faună cavernicolă endemică, iar într-o peşteră din Munţii Aninei l-au găsit pe Ion cel mai vechi locuitor al Europei, de 40000 de ani.

Cele mai importante peşteri sunt: Comarnic, Buhui, Ponicova, Popovăţ, Gaura haiducească.