Administratorul public in sistemul public romanesc

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Aceasta licenta trateaza Administratorul public in sistemul public romanesc.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 67 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Administratie Publica

Cuprins

CAPITOLUL I: Noţiuni generale despre administraţia publică 3
1.1. Noţiunea de administraţie publică 6
1.2. Funcţia publică 6
1.3 Funcţionarul public 8
1.4 Serviciul public 10
Capitolul II: Managementul strategic în administraţia publică din România 12
2.1. Impactul noului management public asupra administraţiei publice din România 14
2.2. Formarea managerului public profesionist din administraţia publică românească 16
Capitolul III Functia de administrator public 19
3.1. Definiţie 19
3.2 Experienţa internaţională în exercitarea funcţiei de administrator public 20
3.3. Cadrul legislativ specific 22
3.4 Experienţe care au precedat apariţia administratorului public 25
3.5 Agentul de dezvoltare locală 29
3.6. Stadiul implementării functiei de administrator public 33
3.7. Recrutarea şi selecţia administratorului public 34
3.8 Principii fundamentale 34
Capitolul IV Experienţa internaţionala în exrcitarea funcţiei de administrator public 36
4.1. Interntional City Manager Association (ICMA) 36
4.2. Uniunea Directorilor Executivi din cadrul Autorităţilor Locale din Europa-
UDITE-Union des Dirigintes de l‘europe 37
4.3. Funcţia de city manager în SUA 38
4.3.1. City managerul sau administratorul oraşului 38
4.3.2. Statulul city managerului 39
4.4. Analiza comparativă a City managerului american şi a administratorului
public românesc din perspectiva relaţiilor de lucru 40
4.4.1. Obligativitatea si flexibilitatea funcţiei 40
4.4.2. Adoptarea funcţiei 414.4.3. Dihotomia politică administraţie 42
4.4.4. Relaţia cu consiliul şi modelul antreprenorial 43
4.4.5. Relaţia cu primarul 44
Capitolul V: Studiu de caz: administratorul public din primăria Municipiului Câmpia Turzii 45
Concluzii şi propuneri 52
Anexe 53 Anexă 1. Fişa postului pentru postul de administrator public în primărie de municipiu 53 Anexă 2. Contract de management pentru postul de administrator public în primărie de municipiu/oraş 57
Bibliografie 63

Extras din document

Administraţia publică, în orice societate, fie ea clasică, fie modernă, reprezintă în esenţă un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de el, în fapt de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general.

Administraţia este constituită din ansamblul serviciilor publice a căror bună desfăşurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politică.

Este ansamblul de organe care înfăptuiesc, conduc şi execută treburile publice. Administraţia publică este permanent plasată sub nivelul politic, dat fiind faptul că deasupra instituţiilor administrative există instituţii politice care facilitează existenţa statului şi satisfacerea nevoilor comune ale colectivităţii.

Din punct de vedere al dreptului administrativ, administraţia publică , structura acesteia, reprezintă ansamblul organelor administrative ordonate şi dispuse pe orizontală şi verticală, după anumite criterii (teritorial şi funcţional), pe baza unor reguli bine determinate şi între care se stabilesc o varietate de raporturi administrative Potrivit criteriului teritorial, autorităţile administraţiei publice se împart în autorităţi centrale (Guvernul, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice), care acţionează în interesul colectivităţii umane existente la nivel global, la nivelul statului, şi autorităţi locale, teritoriale(consiliile locale, primarii, serviciile publice deconcentrate ale Guvernului), care acţionează pentru rezolvarea intereselor colectivităţilor locale.

Statul este o instituţie unică, aflându-se deasupra celorlate organizării ale societăţii. Pentru a exista, statul trebuie să întrunească în mod indispensabil trei elemente: teritoriul, populaţie şi guvern, ceea ce înseamnă că statul este definit ca o colectivitate umană, instalată permanent pe un anumit teritoriu şi având o structură de organe proprii care se bucură de suveranitate.

Rolul statului ca principală instituţie de organizare şi conducere politică a societăţii se înfăptuieşte prin anumite funcţii: legislativă, judecătorească, organizatorică, economică, socială, educativ-culturală, ecologică, de apărare a ţării, de organizare a colaborării cu statele umii şi, nu în ultimul rând, statul îndeplineşte un rol administrativ, prin care asigură servicii către populaţie pentru desfăşurarea normală a tuturor activităţilor

Administraţia publică e strâns legată de puterea executivă dar nu se identifică întocmai cu puterea executivă arătînd o sferă mai largă de cuprindere. Aşa cum am menţionat mai înainte administraţia publică se realizează atăt de organele puterii executive cât şi de administraţia publică locală, precum şi de regii autonome şi instituţii social-culturale,care de asemenea nu sunt organe ale puterii executive.Statul reprezintă o formă a puterii publice bine organizată şi exercitată asupra întregii colectivităţi umane aflată pe un anumit teritoriu. Statul, ca şi individul, urmăreşte prin activitatea sa, diferite scopuri, care pot fi de natură economică, politică, culturală, socială,etc.

Examinându-se sub aspect juridic activitatea statului, s-a considerat ca puterea sa de voinţă şi comandament care este suveranitatea se înfaptuieşte prin trei funcţii: funcţia legislativă, funcţia administrativă sau executivă şi funcţia jurisdicţională.

Funcţia legislativă a statului este îndeplinită de Parlament, unica autoritate legislativă a ţării. Aceasta funcţie are în vedere elaborarea normelor de conduită socială, impersonale sau obligatorii, care îmbracă forma juridică a legilor.

Având un caracter originar, funcţia legislativă se deosebeşte de celelalte funcţii ale statului, adică legile sunt expresia voinţei organului reprezentativ constituit pe plan naţional şi beneficiază de o forţa juridică superioară oricăror norme juridice, astfel în cât funcţia legislativă apare ca o manifestare directă a suveranitaţii poporului

Funcţia executivă sau administrativă asigură buna funcţionare a serviciilor publice, organizează aplicarea întru-un mod concret a legilor. Funcţia executivă are un obiect complex de activitate, care presupune nu numai activităţi de organizare propriu-zisă a legilor, ci are în vedere şi elaborarea actelor juridice normative conforme cu legea.

În principal, la realizarea funcţiei executive participă şi autorităţile administrative care înfaptuiesc administraţia publică, aceasta a rândul ei fiind compusă din administraţie activă, administraţie consultativă şi administraţie jurisdicţională.

Funcţia jurisdicţională are ca obiect principal soluţionarea conflictelor juridice care se pot naşte în societate, în urma încălcării legilor, determinând răspunderea juridică a celor vinovaţi. Deci, funcţia executivă şi cea jurisdicţională au o autoritate derivată, astfel încât actele jurisdicţionale şi cele administrative trebuie să fie obligatoriu în totdeauna în conformitate cu prevederile legii.

Administraţia publică poate fi definită ca aceea categorie a autoritaţilor de stat constituită în temeiul aceleiaşi funcţii fundamentale de activitate executivă, pe care o înfaptuiesc şi prin care se realizează, în mod specific, puterea publică Activitatea administraţiei publice se face în regim de putere publică, având ca scop final realizarea interesului general sau interesul public. Puterea publică la randul ei ”evocă prerogativele pe care le posedă organul administrativ, în sens de autoritate ce reprezintă şi apără interesul public, care obligatoriu trebuie să se impună celui particular”

Administraţia publică concepută ca activitate exercitată de anumite autoritaţi, aceasta se înfaptuieşte în conformitate şi numai pe baza legii, prin acte administrative cu caracter individul sau normativ, prin fapte materiale juridice şi operaţiuni materiale tehnice.

Actele administrative sunt “manifestări de voinţă cu caracter unilateral, făcute în exercitarea funcţiei executive a statului, în scopul de a produce efecte juridice, a căror realizare este garantată prin posibilitatea de a se recurge la forţa de constrangere a statului”

Administraţia publică are următoarele caracteristici generale:

Fisiere in arhiva (1):

  • Administratorul public in sistemul public romanesc.doc

Bibliografie

1. Armenia Androinceanu şi Anamaria Sandor, Impactul „Noului Management Public”, asupra adminstraţiei publice din România, Revista de Administraţie şi Management 6/2006
2. Ciochina Bakirci, D.„Administratorul public. O construcţie juridică anticonstituţională şi artificială”, 2006, Revista de Drept Public nr. 3
3. Dan Balica, Administratorul Public în Sistemul Administrativ Românesc, în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, 2008
4. Călin Hinţea, Cristina Mora, Management Strategic în Administraţia Publică, M - 2001 în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, Ediţia IX, 2003
5. Elena Porumb, Managementul Resurselor Umane, Editura” Fundaţia pentru Studii Europene
6. Iftimoaie , Cristina,Verdinaş Virginia,Sandru G. T, Urziceanu C.,Administraţia publică locală în România în perspectiva integrării europene,Bucureşti, Editura „Economica”, 2003
7. A.Iorgovan , Tratat de Drept Administrativ, vol II,Ediţia a III-a, Editura „All Beck”, 2002
8. A. Iorgovan., Tratat de Drept Administrativ, vol I, Ediţia a III, 2001
9. Kersten Sahlin-Anderson, Managing Reform in Universities, Palgrave Macmillan.
10. Manolescu A, Managementul Resurselor Umane, Ediţia a III-a, Editura” Economica” 2001
11. Manda Cornel, Drept administrativ, Ediţia a II-a, vol II, Editura” Lumina Lex”, Bucureşti 2002
12. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, editia a IV-a, vol. I,Editura “E. Mârvan” Bucuresti 1934.
13. Porumb Elena, Managementul Resurselor Umane, Editura Fundaţia pentru Studii Europene 9-M- 2001
14. Rodica Narcisa Petrescu, Drept Administrativ, Editura “ Accent ”, Cluj Napoca, 2004
15. Santai Ioan, Drept Administrativ şi Ştiinţe Administrative, vol I, Editura „Risoprint”, Cluj Napoca, 2005
Surse legislative
Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001, Legea administraţiei publice locale, actualizată si republicată
Ordonanţă de urgenţă nr. 92 din 24 iunie 2008 (*actualizată*) privind statutul funcţionarului public denumit manager public
Legea 286/2006 de modificare a Legii 215/2001 a Administraţiei Publice Locale, publicată în
Monitorul Oficial nr. 621 din 18 iulie 2006.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici publicată în Monitorul Oficial nr.
600 din 08 decembrie 1999.
Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007
personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 01 februarie 2007
Legea cadru a descentalizării nr. 195/20069 ( care abrogă Legea cadru nr. 339/2004 privid descentralizarea)
Studii /Rapoarte/Documente
Ghidul administratorului public, MIRA-UCRAP, 2007, http://modernizare.mai.gov.ro/documente/GhidAP23.04.07.pdf
Studiu cu privire la implementarea funcţiei de administrator public la nivel local, 2010
Manualul administratorului public, www.administratorulpublic.ro
I.C.M.A, Cod Etic I.C.M.A, http://icma.org/main/bc.asp?bcid=40&hsid=1&ssid1=2530&ssid2=2531.
Strategia de la Lisabona (2000).
Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013-2020-2030 (http://www.mmediu.ro/vechi/dezvoltare_durabila/sndd.htm)
Noua Strategie de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene (2006).