Controlului administrativ

ARGUMENT

Dreptul administrativ, ca ramură a dreptului public, este strâns legat de noțiune administrației publice. Această legătură de cauzalitate ne obligă înainte de toate, să cercetăm și să definim noțiunea de administrație publică.

Termenul de administrație își are izvorul „din latinescul administrare care înseamnă a servi și este în legătură cu cuvântul magister, care îl desemnează pe stăpân, căruia i se subordonează servitorul și pe care acesta trebuie să-l slujească ”.

În condițiile sistemului nostru administrativ, complexitatea relațiilor sociale care apar în administrația publică, implică existența unor numeroase norme juridice diferențiate prin obiectul lor de reglementare, care sunt grupate în diferite ramuri ale sistemului de drept.

Sistemul dreptului este format din totalitatea normelor juridice care reglementează raporturi juridice sociale. Aceste norme juridice sunt instituite sau sancționate de către stat și sunt garantate prin forța sa de constrângere pentru majoritatea membrilor colectivității.

Dreptul administrativ, ca ramură a dreptului și disciplină științifică, s-a format având ca principal fundament, cercetarea normelor de drept referitoare la organizarea și funcționarea administrației publice. „Vechea doctrină juridică definea dreptul administrativ ca disciplină științifică care își propune cercetarea normelor de drept după care se conduce administrația de stat” .

Romulus Ionescu definea dreptul administrativ ca fiind: „totalitatea acelor norme juridice care reglementează relațiile sociale ce formează obiectul administrației de stat, activitate îndeplinită conform normelor juridice de organele administrației se stat” .

Profesorul Alexandru Negoiță definește dreptul administrativ ca fiind: „un grup de norme juridice care, datorită particularităților pe care le prezintă, formează o ramură distinctă de drept, în cadrul sistemului dreptului” .

Datorită faptului că dreptul administrativ reglementează unele raporturi sociale care ar putea face obiectul și altor forme de activitate a statului, cum ar fi de exemplu soluționarea actelor administrative jurisdicționale care prin procedura lor pot face și obiectul activității justiției putem defini dreptul administrativ ca fiind: ansamblul de norme juridice specifice care reglementează raporturile sociale dintre administrația publică și cetățean, dintre relațiile de subordonare sau colaborare dintre organele administrației publice, care fac obiectul administrației publice administrației publice, activitate care este realizată conform normelor juridice de către organele administrației publice.

Pentru a putea cerceta obiectul dreptului administrativ este necesar să subliniem rolul deosebit pe care l-a avut și îl va avea în continuare știința dreptului administrativ în cunoașterea fenomenului administrativ și al administrației publice.

Noțiunea de administrație cuprinde o sferă mult mai largă decât aceea pe care va trebui să o definim și aceasta pentru că administrația publică este o activitate de organizare a executării și a executării în concret a legii și a celorlalte acte juridice ale administrației publice. Administrația publică reprezintă un gen de administrație distinctă de administrația particulară. Va fi necesar să ne folosim de noțiunea generală, care scoate în evidență trăsăturile comune tuturor genurilor de administrație, care să ne ofere criteriile de deosebire între administrația publică și cea particulară, astfel încât să putem cerceta particularitățile diferitelor specii ale celor două genuri de administrație.

Noțiunea care poate clarifica și prin care putem să distingem cele două forme de administrare o reprezintă noțiunea de fapt administrativ pe care o regăsim în știința administrației.

În opinia noastră pentru definirea noțiunii de administrație publică este necesar să avem în vedere sarcinile pe care le au de îndeplinit și scopurile de atins organele administrației publice. Acest lucru este deosebit de important pentru a înțelege modul funcționare al sistemului organelor administrației publice prin care se exercită puterea executivă. Prin aceasta se evidențiază multitudinea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administrația publică.

Principalele sarcini care revin organelor administrației publice sunt:

1) În domeniul asigurării suveranității interne și externe a statului, prin instituțiile specializate în acest scop (M.A.E., M.Ap.N., M.A.I. etc.).

2) În domeniul economic pentru asigurarea coordonării politicii economice și financiare.

3) În domeniul social pentru:

- ocrotirea sănătății;

- construcția de locuințe și amenajarea teritoriului;

- apărarea și ocrotirea intereselor categoriilor sociale;

- protecția socială a persoanelor și zonelor defavorizate;

- protecția familiei și a copilului etc.

4) În domeniul educației și culturii:

- învățământul general, profesional și universitar;

- activități cultural-educative;

- conservarea patrimoniului artistic și istoric;

- protecția mediului înconjurător și a resurselor naturale etc.

Pentru satisfacerea tuturor acestor nevoi materiale și spirituale ale cetățenilor sunt create o serie de instituții aflate în structura administrației de stat, prin intermediul cărora se realizează cele mai diverse activități cu caracter de execuție și prestație.

Acțiunile administrației publice sunt extrem de numeroase și de variate, pentru că intervin în toate domeniile vieții sociale, ele acționând fie prin prescripții pe care administrația le adresează celor administrați pe baza și în executarea legii, fie prin activități de prestație prin serviciile publice organizate.

Această activitate este realizată de către administrația de stat prin emiterea de acte normative, acționând în baza și în executarea în concret a legii, potrivit specializării sale în diferite ramuri sau domenii de activitate fără să creeze valori politice noi, altele decât cele formulate prin lege.

Putem defini administrația publică ca fiind „activitatea desfășurată de către totalitatea organelor și instituțiilor administrației unui stat, prin care se organizează aplicarea în concret a legii, prin acte juridice normative și individuale, prin executarea de fapte administrative și operațiuni materiale, printr-o formă rațională și eficientă în utilizarea resurselor umane, materiale și financiare în interesul general al populației, a celor administrați”.