Managementul situațiilor de urgență în Uniunea Europeană

INTRODUCERE

Problematica dezastrelor și a gestionării acestora constituie nu numai un subiect de actualitate, ci și o prioritate în abordarea sistemică a acesteia din partea responsabililor naționali din statele membre ale Uniunii Europene, cât și a instituțiilor comunitare.

Așa cum este de observat, asistăm în cursul ultimilor ani la efecte majore ale schimbărilor climatice, unele dintre ele având impact pe termen lung - cum ar fi răspândirea bolilor și creșterea nivelului mării, iar altele cu impact imediat - cum sunt fenomenele meteorologice extreme, manifestate fie sub forma furtunilor violente, a precipitațiilor abundente, urmate de inundații catastrofale ori valuri de căldură și lipsa precipitațiilor asociată cu secetă și incendii devastatoare.

Atât Uniunea Europeană, per ansamblu, cât și România, la nivel individual, au fost afectate grav în ultimul deceniu de dezastre care au avut implicații deosebite asupra dezvoltării, fiind cheltuite importante resurse bugetare pentru restabilirea stării de normalitate, instituțiile europene și guvernele naționale făcând eforturi financiare considerabile pentru ajutorarea persoanelor care au fost afectate de consecințele acestor dezastre. În ciuda tuturor eforturilor depuse, a unui sistem de prevenire suficient de eficient și a asistenței internaționale consistente, a fost necesară o lungă perioadă de timp pentru ca prin măsurile de recuperare și reabilitare implementate să se asigure reîntoarcerea comunităților la o viață normală. Pagubele provocate și pierderile suferite în inundațiile din ultimii ani, a incendiilor de pădure tot mai numeroase, a căderilor masive de zăpadă, dar și a altor situații de urgență, au făcut necesară accesarea mecanismului de protecție civilă al UE dar și a Fondului de Solidaritate European . Toate aceste aspecte au determinat necesitatea proiectării și dezvoltării unui sistem de management al situațiilor de urgență, construit pe un sistem legislativ și instituțional capabil să asigure un răspuns adecvat provocărilor tot mai mari generate de dezastre, atât la nivel național, cât și comunitar.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Lucrarea de față se fundamentează pe o structură adaptată cercetării problematicii referitoare la managementul situațiilor de urgență, având în vedere că această tematică constituie un subiect atipic, intrând în sfera ocupațională profesională, îndepărtându-se într-o oarecare măsură de filiera teoretică, dovadă fiind faptul că o mare parte a cercetării în domeniu este realizată de personalități care activează propriu zis în sectorul gestiunii situațiilor de urgență, în funcții de conducere sau coordonare, cu ani de experiență la activ și un background în științele militare, inginerești sau medicale.

Motivația personală pentru această tematică a serviciilor de urgență în spațiul comunitar este determinată, în primul rând, de profilul parcursului de studii pe care urmează să îl finalizez și de o posibilă orientare profesională spre o carieră în serviciile de urgență, pe sector administrativ.

Lucrarea este structurată pe 3 capitole, primele două reprezentând segmentul noțiunior teoretice cu privire la managementul situațiilor de urgență Primul capitol abordează definițiile utilizate în domeniu, conceptele enunțate cu privire la situația de urgență, secțiunea specifică de management pe această problematică și accepțiunea dezvoltată de instituțiile abilitate ale Uniunii Europene în acest sens. Al doilea capitol aprofundează contextul contemporan comunitar, cu referire la politicile și instrumentele Uniunii Europene pentru gestionarea situațiilor de urgență. Al treilea capitol reprezintă partea de studiu de caz a lucrării și dezbate situația actuală a organizării faptice și scriptice a gestiunii situațiilor de urgență în România, prin prisma cadrului legislativ relevant, a organizării administrative în teritoriu și a percepției societății cu privire la reacția în caz de situații de urgență.

Structura lucrării este simplă, clară, la subiect, iar cercetarea s-a bazat pe surse bibliografice deschise, constând preponderent în publicații de pe internet, articole de specialitate de pe portal-urile serviciilor de urgență naționale și comunitare, publicații ale unor autori care activează în domeniu, iar de la bibliotecile locale, Biblioteca Universității din Oradea și Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai”, s-a încercat pe cât posibil să se obțină informații relevante sau indicații către surse de specialitate, având în vedere, după cum am precizat anterior, că este vorba de o tematică profesională, mai puțin teoretică.

Lucrarea pornește de la premisa că, o situație de urgență, odată produsă, în funcție de dimensiune și gravitate, devine, după caz, prioritatea nr. 1 atât a autorităților locale, județene, naționale, cât și la nivel internațional.