Modalități de perfecționare a sistemului motivațional în cadrul instituțiilor publice

Introducere

Actualmente, putem observa că majoritatea instituțiilor publice s-au bazat pe profit și expansiune, indiferent de urmări. Însă pentru ca o instituție publică să meargă pe o cale progresivă din punct de vedere al profitului, angajatorul trebuie să țină cont de unul din factorii esențiali care conduc la ascensiune, și anume, motivarea angajaților. Susțin că resursele umane reprezintă elementul cheie în susținerea oricărei instituții. Pentru crearea unui sistem de tip „win-win” angajatul trebuie motivat satisfăcător pentru ca acesta să iși dea tot interesul pentru instituție, devenind mult mai productiv, iar prin productivitate aducând instituției un cîștig mai mare.

Strategia de motivare trebuie să atingă toate nevoile pe care le are un angajat, un salariu bun, prime, sporuri sau alte recompense financiare, recunoașterea meritelor personale, respectul cuvenit și aprecierea ce i se cuvine fiecărui angajat sau alte facilități (servicii medicale, traininguri, teambuilding-uri).

Tema „Modalități de perfecționare a sistemului motivațional în cadrul instituțiilor publice” pe care o voi prezenta în următoarele capitole, a fost aleasă deoarece consider că în toate instituțiile publice este nevoie de un sistem motivational optimizat nevoilor angajaților.

În prima parte a lucrării m-am axat pe aspecte teoretice privind motivarea angajaților, prezentând câteva din definițiile motivației prezente în lucrări de specialitate, tipurile și teoriile motivării, iar spre sfârșit teoremele managementului motivational.

Pentru partea a II-a am ales ca instituție de studiu “Consiliul Județean Prahova” și anume analiza sistemului motivational în cadrul acestei instituții. Această analiză începe cu date despre instituție, funcționarea și obiectul de activitate al Consiliului Județean Prahova, urmate de sistemul de recompensare, analiza statică și analiza dinamică a resurselor umane din cadrul acestei instituții. Spre sfârșitul analizei sunt prezentate interpretările chestionarelor aplicate celor 230 de angajați ai instituției.

La finalul lucrării, am adus o serie de concluzii și recomandări de perfecționare a sistemului motivational la nivelul Consiliului Județean Prahova.

Partea I Stadiul Cunoașterii

1. Noțiuni teoretice privind motivarea

1.1. Conceptul de motivație

Termenul de motivație provine din limba latină de la verbul movere care inseamna miscare. Motivația este o stare interioară ce energizează, activează, sau pune în mișcare un individ, canalizând, orientând comportamentul său în direcția unui țel, a unui obiectiv.

Eugen Burdus defineste motivatia ca fiind „reprezentată de gradul de orientare a unui efort persistent spre realizarea unuia sau mai multor obiective.” (Burduș, 2007, p. 214)(Se apreciază că un om este motivat pentru munca pe care o exercită atunci când el depune un efort permanent pentru a atinge anumite obiective.

Motivatia poate fi definită ca „procesul de selecție, orientare și menținere a comportamentului uman, în funcție de anumite nevoi și aspirații.” (Căprărescu & Burduș, 1999, p. 417) Prin motivație se explică de ce oamenii aleg un anumit mod de acțiune, preferându-l față de altele, de ce și-l mențin, uneori pe o perioadă îndelungată, chiar în condiții nefavorabile. La baza comportamentului indivizilor în organizație și/sau în afara ei se află multe resorturi, mai mult sau mai puțin explicite. Astfel, nota generală a definițiilor data motivării vizează atât latura fizică, cât și cea psihologică a acțiunilor umane.

Dicționarul explicativ al limbii române oferă următoarea definiție a motivării: „motivația reprezintă totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.” (Emilian, 2003, p. 36)Rezultă că la baza conduitei morale se află mereu un ansamblu de mobiluri care sprijină realizarea unor acțiuni și care sensibilizează distinct persoana la influențele externe, făcând-o mai mult sau mai puțin permeabilă la ele.

Motivația este o temă fără un contur foarte precis, deoarece se raportează la numeroase direcții de investigație. Florin Druță afirmă în cartea „Motivația economică” faptul că „motivația declanșează sau dinamizează comportamentul. Atunci când un individ trece de la absența acțiunii la execuția acesteia, spunem ca el este motivat. Nu numai că motivația ne furnizează energia necesară pentru un anumit comportament, ci ea chiar orientează acest comportament. Motivația face ca acest comportament să fie în armonie cu trebuințele omului.” (Druță, 1999, p. 23)

1.2. Teoriile motivării

Teoriile se centrează pe nevoile invidivului la locul de muncă. Ideea principală a acestor teorii este aceea ca invidivul va fi motivat să muncească și să facă performanță dacă ceea ce primește în schimb răspunde nevoilor personale.

Din punct de vedere istoric, preocupările privind teoretizarea motivației au parcurs un drum similar managementului științific. Primele preocupări sunt semnalate la sfârșitul secolului al XX-lea, atât printre practicienii managementului, cât și printre psihologi.