Organizarea si functionarea administratiei publice din Romania

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Organizarea si functionarea administratiei publice din Romania.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 47 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Administratie Publica

Cuprins

CAPITOLUL I: Consideraţii istorice privind organizarea şi funcţionarea administraţiei publice din România 4
1.1.Administraţia publică până în secolul XVI 4
1.2. Administraţia publică locală până din secolul XVI până la 1831 6
1.3. Administraţia publică locală de la 1831 până la Unirea Principatelor din 1859 6
1.4. Administraţia de la Unirea Principatelor până la 1940 7
1.5. Administraţia publică locală în perioada celui de-al doilea război mondial (1940-1944) 9
1.6. Administraţia publică locală în perioada 1944-1989 9
CAPITOLUL II: Consideraţii generale privind administraţia publică locală. Organizarea administrativă a teritoriului 11
2.1. Sensurile noţiunii de „administraţie publică” 11
2.2. Definiţia administraţiei publice şi obiectul acesteia 12
2.3. Trăsăturile specifice administraţiei publice 13
2.4. Prevederi constituţionale privind administraţia publică 13
2.5. Organizarea administrativă a teritoriului 15
2.5.1. Noţiuni. Concepte 15
2.5.2. Unităţile administrativ teritoriale în România 16
2.5.3. Alte forme de organizare administrativă a teritoriului 16
CAPITOLUL III: Principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice locale 18
3.1. Consideraţii preliminare 18
3.2. Principiul legalităţii, organizării funcţionării şi activităţii autorităţilor administraţiei publice locale 19
3.3. Principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în faţa administraţiei publice locale 20
3.4. Principiul colegialităţii în administraţia publică locală 21
3.5. Principiul realizării interesului general în administraţia publică locală 21
CAPITOLUL IV: Alte aspecte generale privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale 23
4.1. Principiul autonomiei locale 23
4.1.1. Noţiune, conţinut, trăsături ale autonomiei locale 23
4.1.2. Criterii de apreciere a gradului de autonomie locală 25
4.2. Principiul descentralizării serviciilor publice 26
4.2.1. Centralizarea în administraţia publică 26
4.2.2. Descentralizarea în administraţia publică 27
4.2.3. Regimuri intermediare (mixte) de administraţie publică 29
4.3. Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale 29
4.4. Principiul legalităţii 32
4.5. Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit 32
4.6. Principiul colaborării în înfăptuirea administraţiei publice locale 33
4.7. Alte aspecte generale privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale 33
CAPITOLUL V: Noţiuni privitoare la controlul administrativ aplicabile pentru o bună organizare şi funcţionare a administraţiei publice pe baza principiilor sale 35
BIBLIOGRAFIE 44

Extras din document

Apariţia si existenţa unităţilor administrative locale a precedat organizarea administrativă generală, pentru că istoric vorbind comuna a apărut înaintea statului, conceput ca formă supremă de organizare a vieţii sociale.

Dacia se prezenta ca o unitate teritorială deosebită. După cucerirea ei de către romani a fost transformată în provincie romană în care existau circa 40 de oraşe, dintre care cinci se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi oraşele Italiei, celelalte fiind oraşe peregrine sau supuse.

În Principatele Române, unităţile administrativ teritoriale au apărut din cele mai vechi timpuri şi purtând diferite denumiri: judeţele în Muntenia şi ţinuturile în Moldova, aici mai fiinţând şi ocoalele formate din mai multe sate grupate în jurul unui târg.

În Moldova au existat atât dregători ai ţinuturilor, cât şi dregători ai ocoalelor. Aceştia aveau şi unele atribuţii judecătoreşti în circumscripţia lor. Administratorii încasau vama locală, având titlul de pârcălabi.

O importanţă militară deosebită o aveau cetăţile întărite. Atât aceste cetăţi cât şi ocoalele aveau câte doi pârcălabi care erau comandanţii acestora. Pârcălabii de la Neamţ, Roman şi alţii de la alte cetăţi vecine luau loc în sfatul domnesc în secolul XV. Pe lângă aceştia mai erau câte doi pârcălabi din ţinuturi.

În Muntenia, dregătorii s-au numit judeţi, pârcălabi sau vornici, aceştia fiind atât administratorii judeţelor, cât şi ai oraşelor principale din acestea. Pârcălabii de judeţ făceau şi ei parte din sfatul domnesc.

Din secolul XV, „Ţara Severinului” a fost administrată de un dregător important denumit ban şi, după înfiinţarea băniei Olteniei un secol mai târziu, în afară de marele ban mai existau bani de judeţ şi bănişori, aceştia din urmă fiind subalternii primilor.

Oraşele şi târgurile erau formate fie din populaţie autohtonă fie din, fie din colonişti străini. Târgurile se formau în jurul reşedinţelor domneşti sau al popasurilor comerciale.

Din punct de vedere politic şi economic, dezvoltarea unui oraş sau un târg impunea ca locul aşezării lui să fie loc domnesc. Ca atare, dacă se dezvoltase pe o proprietate particulară, Domnul răscumpăra locul şi-l destina târgului spre folosinţă.

De asemenea, Domnii s-au considerat stăpânii târgurilor şi oraşelor, respectiv ai moşiilor acestora, de care puteau dispune chiar în favoarea unor anumite persoane particulare.

În oraşe şi târguri dregătorul domnesc era dependent de marele vornic.

Documentele vremii arată că satele din Muntenia, Banat, Moldova şi Ardeal au fost conduse de cnezi, ei fiind stăpâni şi judecători ai satelor respective. Cnezii, asigurau, ajutaţi şi de bătrânii satului, ordinea, repartizarea dărilor şi a sarcinilor şi stabileau, totodată, tinerii ce urmau să se înroleze în oaste.

Spre sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului XV cnezii au devenit oameni liberi, fiind cunoscuţi sub numele de moşneni (în Muntenia) şi răzeşi (în Moldova).

Realizându-se această transformare, ei nu mai exercitau decât atribuţii administrative şi judecătoreşti. Restul funcţiilor lor au fost preluate de pârcălabi în Muntenia şi vătămani în Moldova. Aceştia erau reprezentanţii Domnului în sate

Din punct de vedere al modului lor de formare, putem distinge două categorii de sate:

a) sate libere (sate de moşneni în Muntenia, sate de răzeşi în Moldova).

b) sate proprietate particulară - acestea puteau fi după locul de aşezare: domneşti sau boereşti ori mănăstireşti. Aceste sate purtau, de regulă, numele proprietarilor lor.

1.2. Administraţia Publică Locală din secolul XVI până la 1831

În această perioadă, datorită unor împrejurări complexe precum: lipsa de preocupare din partea administraţiei centrale, sărăcia locuitorilor din cauza unei fiscalităţi excesive impusă de cerinţele crescânde ale turcilor, starea satelor s-a înrăutăţit şi ca urmare, multe din satele libere au fost vândute pentru plata datoriilor. Existau numeroşi oameni liberi fără pământ. Această situaţie s-a reflectat negativ şi în administraţie.

Mai multe sate formau plaiuri sau plăşi ale diferitelor categorii de slujitori (în centrele principale ale ţinuturilor erau căpitani de slujitori - în Muntenia, şi căpitani de vătafi în Moldova; în unele ţinuturi din Moldova, mai mari peste aceştia erau marii vătafi, pe lângă pârcălabii de ţinut, ca şefi ai unităţilor slujitoreşti).

Un rol important în curmarea abuzurilor din administraţie l-a avut domnitorul Alexandru Ipsilanti ce a luat o serie de măsuri referitoare la numirea zapciilor de plăşi şi a vătafilor de plai de către domn. Tot Ipsilanti a înfiinţat câte un polcovnic de judeţ pentru urmărirea răufăcătorilor, dar aceştia s-au dovedit a fi mai mult organe de asuprire.

Dispoziţiile Codului din 1780, precum şi instrucţiunile din 1797 ale lui Alexandru Ipsilanti privind îndeplinirea obligaţiilor ispravnicilor, zapciilor şi polcovnicilor, ca şi ordinele domnilor care s-au succedat în scaun, date dregătorilor lor au fost lipsite de eficienţă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Organizarea si functionarea administratiei publice din Romania.doc

Bibliografie

Acte normative
1. Constituţia României, adoptată prin referendumul din 8 decembrie 1991.
2. Legea nr. 215/2001 - Legea administraţiei publice locale - publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001.
3. Legea nr. 70/1991 - privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 28 noiembrie 1991 şi republicată în temeiul Legii nr. 25/1996 în Monitorul Oficial nr. 77 din 13 aprilie 1996, ulterior fiind modificată şi completată prin Legea nr. 164/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 31 iulie 1998.
4. Legea nr. 213/1998 - privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
5. Legea nr. 27/1994 - privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 127 din 24 mai 1994 şi republicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 22 iulie 1998.
6. Legea nr. 3/2000 - privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 24 februarie 2000, Partea I.
7. Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002 - Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, publicat în Monitorul Oficial nr. 90/2002.
8. Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 - privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92/2002.
9. Hotărârea Guvernului nr.1206/2001 - privind drepturile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial nr. 781/2001.
10. Legea contenciosului administrativ 554/2004 - de la 1 septembrie cu modificari aduse de Legea 76/2012
Carti
1.Florin Negoita, Istoria administratiei publice din Romania, Editura Universitara, 2009.
2.Mihai T. Oroveanu, Tratat de Drept administrativ, Editura Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir", Bucureşti, 1994.
3.Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ”, volumul II, pag. 530, Editura Nemira, Bucureşti, 1996.
4.A. Iorgovan , Tratat de drept administrativ român, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti 2005
5.N.Popa, Teoria generală a dreptului, Ed.Actami, Bucureşti, 1996; Ilie lovănaş, Drept administrativ şi elemente ale ştiinţei administraţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
6.Emil Bălan, Elemente de drept administrativ, Ed. Trei, 1999
7.T. Pavelescu, G. Moinescu - „Drept administrativ român”, Editura Titronic, Bucureşti, 2004
8.Petrescu R.N.,,Drept Administrativ”,Editura Accent, Cluj
9.Corneliu Manda, Drept Administrativ, Ediţia a II-a, vol. II, Editura. LUMINA LEX, Bucureşti 2002
Internet
1. www.eudirect.ro/old/pdfs/descentralizare_curs.pdf - suport de curs
2.www.rtsa.ro/files/TRAS-16-2006-8Munteanu.pdf - Consideratii privind organizarea si dezvoltarea institutiei prefectului in Romania
3.www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/Viorescu Razvan_DAAP.pdf - Drept administrativ si administratie publica