Percepțiile cetățenilor asupra calității serviciilor oferite de poliția locală a municipiului București

În zilele noastre, dezvoltarea nevoilor de securitate și de perspective strategice modifică continuu societatea și măresc presiunea asupra sistemului de ordine publică.

Aceste aspecte determină o schimbare a perspectivelor de strategie în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice, care să pună la dispoziție integrarea și focalizarea acțiunilor tuturor instituțiilor care oferă servicii de securitate publică. Activitățile depuse de Direcția Generală de Poliție Locală și Control, ce își desfășoară activitatea pe întreg teritoriul Bucureștiului, au făcut posibilă această schimbare în administrația publică locală.

Subiectul acestei teme este unul important atât pentru mine, cât și pentru toți locuitorii Municipiului București. Bucureștiul, ca oricare capitală europeană, este un conglomerat de locuitori de diverse etnii și confesiuni, este cel mai mare centru politic, economic, științific, cultural, financiar-bancar și educațional din țară, el adunând în fiecare zi peste trei milioane de oameni. Oamenii care trăiesc și muncesc în București și turiștii care vizitează Bucureștiul trebuie să fie în siguranță atât din punct de vedere al infracționalității, cât și din punct de vedere rutier. Având în vedere acestea, P.L.M.B. are o misiune foarte grea și dificilă, ea ocupându-se de siguranța cetățenilor șapte zile pe săptămână, 365 de zile pe an. La asemenea volum și varietate a populației este inerent să nu existe probleme legate de organizare, de punere în practică a legislației, etc.. De aceea am ales să văd care sunt problemele P.L.M.B. și să încerc să găsesc soluții viabile pentru acestea.

Scopul anchetei - cunoașterea percepțiilor cetățenilor din București despre calitatea serviciilor oferite de Poliția Locală a Municipiului București.

Obiectivele anchetei - identificarea problemelor referitoare la calitatea serviciilor oferite de P.L.M.B. și găsirea soluțiilor pentru îmbunătățirea acesteia.

Prezenta lucrare cuprinde trei capitole. În primul capitol am prezentat Poliția Locală a Municipiului București, obiectivele specifice ale acesteia, structura organizatorică, relația acesteia cu cetățenii și activitățile desfășurate.

Capitolul al doilea se bazează pe o cercetare proprie, având ca scop cunoașterea percepțiilor cetățenilor din București despre calitatea serviciilor oferite de Poliția Locală a Municipiului București.

Propunerile și soluțiile de ameliorare ale aspectelor negative identificate se vor regăsi în capitolul al treilea.

Pentru realizarea lucrării am pornit de la următoarele ipoteze:

1. Calitatea serviciilor oferite de P.L.M.B. este una relativ proastă.

2. Agenții de poliție sunt nepregătiți.

3. P.L.M.B. este o instituție destul de eficientă.

4. Agenții de poliție nu sunt amabili.

5. Agenții de poliție nu respectă legislația.

Capitolul I. D.G.P.L.C.M.B. - OBIECTIVE, STRUCTURĂ ȘI ACTIVITĂȚI

1.1 Considerații teoretice

Poliția Locală a Municipiului București își realizează activitățile pe întreg teritoriul Bucureștiului, ceea ce presupune o arie de 228 km2 și au ca principal obiectiv asigurarea, păstrarea liniștii și ordinii publice pentru o populație de circa 3,5 milioane de locuitori și turiști ori persoane ce se află ocazional în București. (Direcția Generală de Poliție Locală și Control, Raport anual de activitate, 2016, pag. 2)

Înființată ca Direcție Generală de Poliție Locală și Control, o instituție publică de interes local, cu personalitate juridică ce se află în subordinea Primarului General, ce își efectuează activitatea pe baza legii și în executarea ei, cu respectarea principiilor legate de legalitate, încredere, previzibilitate, proximitate și proporționalitate, deschidere și transparență, eficiență și eficacitate, răspundere și responsabilitate, imparțialitate și nediscriminare. (Direcția Generală de Poliție Locală și Control, Raport anual de activitate, 2016, pag. 2)

Figura 1.1. Aria de activitate a D.G.P.L.C.M.B.

Sursa: Preluat din “Direcția Generală de Poliție Locală și Control, Raport anual de activitate”, 2016, pag. 2

După anul 1989, în țară noastră are loc instaurarea regimului democratic având drept consecință schimbarea totală a structurilor societății și deschizând calea spre instaurarea statului de drept./ Forțele publice polițienești și organele care fac parte din componența acestora au primit funcții normale într-un stat de drept, însemnând un pas extraordinar de important în procesul ce ține de restructurarea și modernizarea infrastructurilor. Astfel, poliția din țara noastră a devenit unul dintre factorii ce dețin un rol de bază în păstrarea echilibrului societății, a respectării legalității, a ordinii și liniștii publice și a drepturilor și libertăților fundamentale ale oamenilor. (Alexandru Negoiță, 1991, pag. 40)

De asemenea, Poliția Română este implicată într-un proces continuu de reînnoire și restructurare pe toate planurile, prima schimbare constând în depolitizarea acestei instituții, ceea ce a permis să fie doar în slujba comunității, a legii și a adevărului. (Ibidem, pag. 41).

Dreptul polițienesc, în privința structurii și rolului organelor ce au atribuții polițienești ce aparțin de statul de drept, impune analiza situației juridice, a personalului ce face parte din aparatul poliției, a drepturilor și obligațiilor care îi revin din legile statului, a începerii și încetării raportului de serviciu și a diferitor aspecte ce au legătură cu statutul juridic al funcționarului ce acționează în sistemul forțelor publice polițienești. Noțiunea de statut juridic provine din limba latină “status” ce desemna atributele vitale dobândirii personalității fără de care individul era lipsit de posibilitatea exercitării depline a drepturilor lui. (Stancu Șerb, C-tin Drăghici, Adrian Iacob, Nicolae Gh. Șuteu, pag. 27).

Statutul juridic al polițistului constă într-un ansamblu de drepturi, dar și de obligații profesionale sau personale ce sunt conferite de funcția pe care o exercită, conform legii, în cadrul uneia din structurile aparatului polițienesc, servind comunitatea. Statutul juridic al polițistului, ce a fost adoptat prin Legea nr. 360/2002, face clară trecerea polițiștilor din structura militară în structura civilă, demilitarizarea poliției este considerată ca fiind un pas important în lupta contra criminalității, o activitate ce este mai calificată și responsabilă a polițistului. (Ibidem, pag. 28).

În cadrul doctrinei și jurisprudenței, termenul de funcționar public este abordat sub multiple accepțiuni în diverse ramuri de drept. În dreptul penal din țara noastră, funcționarul public reprezintă orice individ ce exercită în mod permanent ori temporar, cu orice titlu, oricum este investită, o însărcinare de orice fel, retribuită ori nu, în serviciul unei unități. (Mitrofan N., Butoi T., Zdrenghea V., 1992, pag. 82).

Termenul de “public” face referire la autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile ori alte persoane juridice de interes public, administrarea ori exploatarea bunurilor de proprietate publică, serviciile de interes public, dar și bunurile de orice fel ce, conform legii, aparțin interesului public. În dreptul administrativ funcționarul public reprezintă o persoană fizică, titulară unei funcții de stat ori investită cu o funcție anumită de stat, ocupată prin forme legale. (Ivan Stelian, Ioniță Tudor, București, 1993, pag. 87).

Potrivit Legii privind Statutul funcționarilor publici, funcționarul public reprezintă o persoană numită într-o funcție publică, iar funcția publică constă în ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea ori instituția publică în temeiul legii, având ca scop realizarea competențelor sale. Așadar funcționarul public își derulează activitățile la autoritatea sau la instituția unde acesta este numit, pe baza unui raport de serviciu și nu pe temeiul unui contract individual de muncă.

În privința personalului din aparatul de lucru al autorităților publice ce desfășoară activități de secretariat, protocol, administrative, gospodărire, întreținere - reparații și de deservire este angajat printr-un contract individual de muncă. În așa fel persoanelor ce ocupă aceste funcții le este aplicata legislația muncii pentru că nu dețin calitatea de funcționar public. Din perspectiva profesiei sale, polițistul reprezintă un purtător de autoritate asemenea oricărui alt funcționar în serviciul public într-un grad mai mare ori mai mic. (Stancu Șerb, C-tin Drăghici, Adrian Iacob, Nicolae Gh. Șuteu, pag. 27).

Dar, ceea ce îl individualizează față de rândul funcționarilor publici constă în faptul că polițistul este pus prin lege să vegheze realizarea practică a dreptului suveran al țării, de a cere locuitorilor săi, străinilor sau apatrizilor să-i respecte actele de putere și dreptul lui de a apăra existența legală și cea materială, ordinea publică și proprietatea, ocrotirea drepturilor fundamentale ale oamenilor prin acțiuni polițienești preventive ori punitive. (Ibidem, pag. 30).

Polițistul reprezintă funcționarul public civil, ce are statut special, înarmat, care poartă în general uniformă și exercită atribuțiile ce sunt stabilite pentru Poliția Română conform legii, ca instituție ce este specializată, a statului. Statutul special este atribuit polițistului, deoarece acesta are îndatoriri și este supus unui risc deosebit. De asemenea, mai este oferit și de portul armei și de celelalte diferențieri ce sunt prevăzute în lege. Exercitarea acestei profesii, și anume de polițist, implică îndatoriri și riscuri mari, deosebite față de alte profesii. Prestigiul poliției se asigură de polițiști printr-o conduită anume, civilizată, corectă. (C.Voicu, 2001, pag. 153).

Acțiunile acestora de a rezolva problemele comunității într-un mod obiectiv și eficient, cu un tact deosebit și asumare a responsabilităților în raporturile cu oamenii, le oferă aprecieri pozitive, încrederea, sprijinul și colaborarea cu membrii comunității (C.Voicu, 2001, pag. 153). Cetățenii trebuie să simtă că sunt în siguranță civică, că drepturile și interesele lor legale sunt apărate.