Politică de dezvoltare urbană în România

În prezenta lucrare îmi propun să prezint situaţia dezvoltării urbane, atăt la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul naţional şi local.

Am ales să studiez această temă, deoarece consider că doar prin dezvoltare urbană România poate atinge nivelul necesar de maturitate socială, culturală şi economică pentru a reprezenta de drept un membru pe picior de egalitate a Uniunii Europene. Consider că România, datorită istoriei din perioada comunismului, după anul 1989, anul revoluţiilor europene, a pierdut startul în dezvoltarea urbană alături de celelalte state aflate in vestul Europei. Prin înfăptuirea unei politici suficient de elaborate şi bine pusă la punct, statul românesc poate recupera teren şi poate atinge dezvoltarea urbană necesară nivelului economic al Uniunii Europene.

Este lesne de înţeles că, dezvoltarea zonelor urbane aduce de la sine şi dezvoltare turistică şi implicit şi dezvoltare economică, socială şi culturală. Necesitatea acestei dezvoltări o reprezintă societatea modernă în care trăim, creşterea nivelului de trai, dar şi reglementările Uniunii Europene pe care le-am acceptat cu scopul integrării României la aceasta.

„Dezvoltarea durabilă a oraşelor este cel mai important motor al dezvoltării economice și sociale și poate fi realizată doar printr-o abordare integrată, care să urmărească toate dimensiunile sustenabilităţii urbane, precum şi noile tendințe în domeniu.‖ Acesta a fost mesajul conferinței ―Dezvoltarea urbană durabilă: experiențe și lecții învățate‖, organizată de Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional (AMPOR) pe data de 15 decembrie 2015, la București.‖1

Statul român are nevoie ca oraşele să se dezvolte uniform pentru a evita apariţia discrepanţelor sociale, culturale şi economice. Deşi oraşele diferă atât ca şi formă cât şi ca mărime, economie, nivel de ocupare, aglomeraţie urbană ş.a.m.d, ele au nevoie de o creştere uniformă, bazată pe încercarea eliminării lipsurilor. Dacă dezvoltarea s-ar produce neuniform, unele oraşe ar avea o creştere prea mare, sufocându-le pe celelalte şi s-ar crea diferenţe enorme între populaţiile lor. S-ar ajunge la abandonarea unor oraşe, suprimarea economiei regionale, lipsa investiţiilor şi diferenţierea prea mare a claselor sociale.

Acestă temă este supusă unei ample dezbateri, analize şi reglementări prin documente oficiale ale Uniunii Europene, dar şi lucrări ale autorilor din literatura de specialitate.

1 Siteul: http://www.inforegio.ro/ro/comunicate-2015/694-dezvoltarea-integrat%C4%83-a-ora%C5%9Felor,-sprijinit%C4%83-prin-por-2014-2020.html, accesat: 10.01.2017, ora : 16:32.

6

Majoritatea acestor lucrări evidenţiază caracterul economic, social, cultural şi durabil al acestui subiect, ce trebuie să îmbine claritatea actelor juridico-administrative, cât şi satisfacerea bunăstării populaţiei.

În realizarea lucrării mi-am propus prezint principiile dezvoltării urbane din literatura de specialitate, să fac o analiză a situaţiei europene şi naţionale şi să încerc să transpun această analiză prin cadrul unui studiu de caz şi al unui proiect de transport public.

Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole intitulate: „Principii şi teori ale dezvoltării‖, „Dezvoltare urbană în Europa‖ şi „Dezvoltare urbană în România‖.

În primul capitol am încercat să prezint o serie de principii şi teori folosite de către autori în studiile de specialitate ale acestora.

În cel de al doilea capitol am descris situaţia dezvoltării urbane în cadrul Uniunii Europene. Aici am prezentat principalele documente pe care uniunea le foloseşte şi programele pe care aceasta le dezvoltă.

În ultimul capitol, numit „Dezvoltare urbană în România‖ încerc să prezit situaţia naţională a ţării şi programele pe care aceasta le desfăşoară în contextul integrării europene.

7

Capitolul 1. Principii şi teori ale dezvoltării

1.1 Conceptul de dezvoltare

Termenul „dezvoltare‖ are suficient de multe conotaţii. Diferenţierea se face în momentul în care este pus într-un anumit context. Prin dezvoltare înţelegem şi creşterea nivelului societăţii în care convieţuim.

„Dezvoltarea reprezintă acţiunea de a (se) dezvolta şi rezultatul ei.‖2 Prin „ a se dezvolta‖ înţelegem „a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex‖ dar şi „a se extinde, a creşte, a se mări‖.3 Prin urmare creşterea unui oraş nu este similară şi cu dezvoltarea. Creşterea reprezintă parte a unui proces, alături de schimbare, de apariţia a altor sau a mai multor funcţii şi de inovare. Toate aceste componente alcătuiesc dezvoltarea propriu-zisă.

Anumiţi specialişti4 consideră că dezvoltarea se identifică prin două faze. Aici deosebim faza „Dezvoltarea Virtuală‖ (denumită în continuare DV) de către „dezvoltarea Reală‖ (denumită DR) prin natura ei. În timp ce DV reprezintă ciclicitatea procesului creativitate - idee de proiect - confruntarea cu unele teste de realitate şi definirea suprastructurii şi infrastructurii proiectului, integrarea în alte proiecte şi în mediu şi instituţionalizarea proiectului , DR ar trebui să reprezinte transpunerea DV în realitate prin procese de management, având, cel puţin la nivel teoretic, creştere economică.

Pe lângă termenul „dezvoltare‖ putem adăuga şi termenul „durabilă‖ modificând în acest fel sensul sintagmei. Prin dezvoltare durabilă putem înţelege eforturile generaţiilor actuale de a acorda şansă generaţiilor ce urmează pentru a-şi alege singure propriile modele de dezvoltare. Dezvoltarea durabilă atinge două dintre subiectele fundamentale, şi anume îmbunătăţirea şi protecţia stării mediului şi dezvolarea economică şi socială de care este nevoie.

În cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite privind mediul şi dezvoltarea, de la Rio de Janeiro din anul 1992, autorităţile locale au obligaţia de a elabora o strategie de dezvoltare durabilă.

„Agenda 21 Locală este procesul prin care autorităţile locale lucrează în parteneriat cu toate sectoarele comunităţii locale, punând accent pe participarea comunităţii şi pe democraţia

2 M.F. Manecă (1986), Dicţionar de neologisme, Editura Academiei Bucureşti, p. 1168.

3 M.F. Manecă (2000), Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum, p. 959.

4 M. Dumitrescu (2002), Strategii şi management strategic, Editura Economică, Bucureşti, p. 96.

8

locală lărgită,oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice şi de mediu. Ea trebuie să conducă la definirea obiectivelor, politicilor şi acţiunilor la nivel local.‖5

Prin urmare, dezvoltarea durabilă simbolizează o satisfacere a nevoilor societăţii pe termen scurt, mediu şi lung. Prin ideea de durabil, se caracterizează dezvoltarea societăţii actuale fără a pune în pericol însă generaţiile viitoare.

Dezvoltarea ce pune pe primul plan oraşul este reprezentată de către dezvoltarea urbană. Oraşul simbolizează principalul pol de aglomerare urbană. Reprezintă o adevărată sursă de creştere pe toate planurile sociale, economice şi culturale.

Nevoia dezvoltării urbane s-a simţit încă din antichitate, mai exact încă de la apariţia oraşelor. În lumea antică, de foarte multe ori un „oraș‖ descria un centru urban cu populație densă și cu un anumit model de răspândire a clădirilor pornind de la un complex religios central cum ar fi un templu (această definiţie se putea aplica, uneori, la fel de bine la un „sat‖ sau „aşezare‖).

„Cuvântul oraş derivă din latinescul civitas6 în ciuda faptului că dezvoltarea urbană a existat cu mai multe secole înaintea Romei. Altă definiţie numeşte oraşul ca așezăre mare, densă, cu eterogenitate socială, cu alte cuvinte comunitate mare de oameni care au decis să trăiască împreună pentru un scop comun în conformitate cu legile observate de toți.‖7