Sector public și sector privat în România

Introducere

Realitatea ultimilor ani ne prezintă fenomenul orientării teoretice și practice spre privatizare. Aceasta s-a propus și s-a realizat în răsunătoare cazuri în Occident, dar se realizează si sub ochii noștri în economia României. Justificarea și realizarea economică a acestui proces lasă încă loc pentru discuții.

Prin lucrarea “Sector public și sector privat în România” mi-am propus să expun principalele sectoare ale economiei precum și procesul privatizării din România sub aspecte teoretice dar și practice. Tema reprezintă o importanță deosebită deoarece reflectă realitatea economică cu care se confruntă economia actuală. Lucrarea se dorește a fi o sinteză și o paralelă între public si privat, punând accent pe principalul instrument de instaurare a proprietății private în economie și anume procesul de privatizare. De asemenea se urmăresc evoluțiile celor doua sectoare, a micșorării celui public în favoarea celui privat , a bunurilor produse în cadrul lor și a principalelor instituții.

Nu exista un singur mod prin care să se facă diferență între public si privat. Trebuie dezbătute mai multe interpretări ale celor două sectoare : trecerea de la economia de comandă la cea de piață, alocarea resurselor, proprietate publică și proprietate privată. Economia de comandă este specifică României de dinainte de anul 1989 și reprezintă o economie în care proprietatea publică este dominantă, aproape toate mijloacele de producție se află în proprietatea statului bunurile nefiind produse în raport cu cererea existentă, dând nastere astfel unei economii ineficiente. Economia de piață este reprezentată de un sistem social al diviziunii activităților bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de productie.

O parte semnificativă a literaturii este orientată spre problemele din cele două sectoare și pe studiul consecințelor expansiunii guvernamentale. Aceeași literatură privește problema micșorării sectorului public în două modalități: “două alternative de furnizarare a serviciilor atât de către sectorul public cât si de cel privat și aici putem include privatizarea, sau prin realizarea de partenriate public-privat.”

După revoluție, evoluția pregnantă a economiei a dus la dezvoltarea sectorului privat într-o proporție din ce în ce mai semnificativă în industrie, agricultură sau servicii, ponderea acestuia ajungând să depășească cifra de 70% conform Comisie Naționale de Prognoză.

În prezent se vorbește depre coexistența și interferența dintre cele două sectoare pentru funcționarea eficientă a economiei. Dacă înainte de anul 1990 ponderea sectorului privat în economie era practic inexistentă, o dată cu apariția economiei de piață statul vinde din patrimoniul său agenților, privați.

Teoriile economice de specialitate ne prezintă diversele poziții pe care le deține statul în economie. Teoriile sunt completate sau îmbunătătite, sunt fie combătute accentul fiind pus pe teoria neoliberalistă cu privire la stat. Acesta critică intervenția statului în economie. Mai mult, se consideră că aceste interventii “au capacitatea de a diminua și chiar anula caracterul informativ pe care îl are prețul pe piață”.

În cadrul sectorului privat nu trebuie uitat conceprul de privatizare.Apariția întreprinderilor mici și mijlocii dar și a diferitelor forme de societăți sunt dovada vie a acestui proces. Privatizarea este reprezentată de trecerea din proprietate publică în proprietatea privată, proces ce în România ia naștere dupa anul 1989 și care se desfăsoară și în prezent,fiind de importanța deosebită și amplu dezbătut.

Fără a-și propune să rezolve probleme aflate în dezbatere de mult timp, lucrarea de licență se străduiește să aprofundeze problematica sectoarelor public și privat într-o abordare actuală, dar fără a pierde din vedere realitățile practice, dintre care unele s-au dovedit experiențe cel putin neplăcute pentru economia românească, cele mai multe cu efecte pe termen lung și chiar ireversibile.

CAPITOLUL I

SECTORUL PUBLIC - ASPECTE DEFINITORII ȘI CONCEPȚII PRIVIND POLITICA ECONOMICĂ

1.1 Definirea și importanța sectorului public

Sectorul public înglodează un anumit set de sarcini pe care societățile occidentale moderne nu le pot lăsa doar pe mâna mecanismelor pieței. Aici este vorba despre bunurile colective adică cele publice precum și bunurile individuale ce implică externalități. Este motivul pentru care statul e responsabil de funcțiile sociale importante precum sanatatea, educația sau ordinea publică și securitatea. Cu toate acestea statul nu trebuie în mod necesar să furnizeze el serviciile ce decurg din aceste funcții ci poate delega această sarcină către organisme private sau către societăți comerciale. Un al doilea mijloc de a apăra interesul public constă în a regla jocul pieței cu ajutorul legilor și reglementărilor.

Cea mai generală definiție a sectorului public poate fi reprezentată de “ activitatea guvernului și consecințele ei.” Conceptul de sector public implicat aici cuprinde apropierea tradițională a sectorului public de administrația publică sau de către autoritățiile publice. Această definiție poate fi însă de o alta ce prezintă sectorul public ca fiind reprezentat de decizia generală a statului și de rezultatele sale. Alte definiții de specialitate vorbesc și despre consumul guvernamental sau investiții ori despre producția guvernamentală.

Sectorul public este reprezentat în viața economică în mai multe modalități. Nu există economie de piață în care sectorul public mai mult sau mai puțin să nu se regăsească într-un mod direct sau indirect între principalii factori ce influențează economia precum și deciziile agenților economici la fel ca și activitatea acestora.

În general sectorul public este legat de intervenția statului în economie și în acelasi timp de activitățiile guvernului. Sectorul public reprezintă acea parte a economiei în care se manifestă proprietatea publică. Dimesiunea acestui sector diferă de la o țară la alta în funcție de ideologia politică a guvernului aflat la conducere și explimă domeniile în care se manifestă intervenția statului.

Activitatea economică se desfășoară prin acțiunile agenților economici pe diferite piețe. Sectorul public joacă și el un rol deosebit de important în viața și activitățiile diferitelor categorii de agenți economici. Permanent acești agenți economici se găsesc în diferite ipostaze putând avea rol atât de cumpărător cât și de vânzător, de furnizori sau beneficiari sau de intermediari.

Recunoașterea sectorului public în viața economică complică dar și simplifică funcționarea activitătilor economice. Implicarea sectorului public așadar în activitățile economice ajuta la derularea eficientă a fluxurilor economice.