Structura și rolul organelor locale ale administrației publice - tendințe europene

INTRODUCERE

În cadrul lucrării de licen.ă ,,STRUCTURA .I ROLUL ORGANELOR LOCALE ALE ADMINISTRA.IEI PUBLICE: TENDIN.E EUROPENE" am tratat evolu.ia descentralizării administra.iei publice locale în Europa cât .i tendin.ele Europene in designul administra.iei publice locale.

În primul capitol al prezentei lucrări am ini.iat cititorul prin explicarea no.iunilor generale privind administra.ia publică locală, astfel am ajuns să conturăm obiectul acesteia, prin administra.ie publică intelegem ,, valorilor politice care exprimă interesele generale ale societății organizate în stat și care sunt formulate în legi de către organele puterii legiuitoare, precum și executarea hotărârilor judecătorești, date în temeiul legii”. Privind administra.ia publică drept o activitate organizatorică, reiese pozi.ia sa de interpus între planul conducerii politice și planul în care se realizează valorile politice, deciziile politice.

În capitolul al doilea este evidentiată evolu.ia descentralzării administra.iei în Europa, în contextul in care Uniunea Europeana este formată din mai multe state autonome, cu regim de guvernare .i organizare diferit. Se impunea ca evolu.ia organizării administra.iei locale în Europa să nu vizeze numai unele dintre state ci să se muleze pe toate formele de guvernare. Astfel, la stabilit că în toate statele membre unitățile administrativ-teritoriale să aibă statut propriu ce exercită multiple atribuții expresie a autonomiei locale și a descentralizării având o natură administrativă, stabilite conform legii, și garantată constituțional.

Exercitarea atribuțiilor organelor reprezentative ale comunităților locale are la bază unele principii: administrarea liberă, prin consilii alese, în condițiile prevăzute de lege, interdicția exercitării tutelei administrative a unei colectivități locale asupra alteia, transferul de competență sau putere normativă de la nivel central spre nivel local pentru exercitarea corespunzătoare a sferei de atribuții transmise în acest mod, transferarea de bunuri, persoane și servicii în competența locală însoțită de compensarea financiară pe baza cheltuielilor suportate de stat la data transmiterii acestora.

În capitolul al treilea am realizat o paralelă dintre organizarea administra.iei publice în Spania, Italia, Finlanda .i România. Esen.a acestui capitol este analiza comparativă între administrația locală a celor patru state. De.i un popor asemănător ca .i origini am descoperit că Spania .i Italia, sunt total diferite din punct de vedere a organizării administra.iei publice.

În timp ce Spania este numită .ara ,, autonomiilor", Italia este un stat regional însa regiunile formeaza un întreg, nu au autonomie. Finlanda în schimb are un sistem cu un singur

nivel de administra.ie locală, fiind stat unitar. Pe lânga difere.ele enumerate, am găsit și o serie de asemănări, cea mai importantă o considerăm ca fiind exercitarea supravegherii statului asupra administra.iei prin forme și modalități care nu presupun subordonarea sau substituirea în locul autorităților de bază, pentru soluționarea problemelor de interes local.

CAPITOLUL I

NOÞIUNI GENERALE PRIVIND ADMINISTRAÞIA PUBLICÃ

1.1 Cadrul de manifestarea al administrației publice: definiție, istoric

Administrația publică are ca obiect realizarea ,,valorilor politice care exprimă interesele generale ale societății organizate în stat și care sunt formulate în legi de către organele puterii legiuitoare, precum și executarea hotărârilor judecătorești, date în temeiul legii”1. Privind administra.ia publică drept o activitate organizatorică, reiese pozi.ia sa de interpus între planul conducerii politice și planul în care se realizează valorile politice, deciziile politice. În limbajul curent noțiunea de administrație are mai multe accepțiuni, respectiv a administra înseamnă , a organiza, a conduce, a dirija activități publice și particulare. Revenind la no.iunea de administra.ie publică spunem că, in condi.iile în care este un reprezentant necontenit al statului, atât în interior cât și în exterior, trebuie să fie omniprezentă, continuă, promtă .i energică ,,Administrația publică, în statul de drept, reprezintă principala pârghie prin care se realizează valorile stabilite la nivelul palierului politic"2. Administrația înglobează activită.i raționale și eficiente de utilizare a resurselor umane, materiale și financiare cu scopul de a obține rezultate maxime cu eforturi minime.

Multiplicarea .i diversificarea sarcinilor administra.iei publice a impus perfec.ionări în structura .i activitatea sa, prin utilizarea unor metode si tehnici moderne care să ducă la eficientizarea activita.ii organelor administra.iei publice. ,,Doctrina consideră că în conținutul complex al administrației se cuprind imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla" 3

Recomandările politice venite din partea Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene sunt legate de faptul că administrațiile locale și regionale funcționale și descentralizarea eficientă ar trebui să se bazeze pe principiile subsidiarității, proporționalității și guvernanței pe mai multe niveluri. în acela.i timp, Comitetului Regiunilor al că organele locale al administra.iei publice trebuie sa fie alese în mod democratic, .i să își asume responsabilitatea față de cetățenii lor. Prin articolul 10 TUE, articolul 20 alineatul (2) TFUE și articolul 40 din Carta drepturilor fundamentale ale UE se face recunoașterea indirectă a democrației locale și regionale prin tratatele UE, ceea ce demonstrează că UE, indiferent de neutralitatea sa principială față de structura instituțională a statelor membre, consideră că democrația locală și regională reprezintă un fundament al propriei sale legitimități.