Agenții patogeni la cultura grâu de toamnă

INTRODUCERE

Agricultura a fost, este şi rămâne singura ramură care constituie sursa de hrană a omenirii, scopul esenţial al existenţei umane, cu implicaţii adânci de natură politică, economic şi social. Creterea în mod continuu a populaţiei Terrei cu 90 milioane de locuitori anual, ridică una din cele mai acute probleme ale contemporaneităţii – asigurarea necesarului de hrană pentru întreaga polulaţie. Se estimează că producţia mondială de alimente este de 1,5 ori mai mică decât cantitatea necesară. Deficienţa alimentelor sub aspect cantitativ şi în special calitativ şi repatiţia integral a acestora, are consecinţe grave, constituind unul din factorii ce determină ca o treime din populaţia globului să sufere de malnutriţie.

Economistul american Michael P. Cracknell, citat de Dumitru C. (1997), din analizele efectuate ajunge la concluzia că “o adevărată independenţă naţională poate începe odată cu capacitatea unui stat de a-i acoperi propriile nevoi alimentare, iar agricultura “trebuie să aibă întâietate în activitatea oricărei comunităţi”.

Pe zonele geografice există marii diferenţe în ceea ce priveşte creşterea natural a populaţiei cât şi asigurarea unei raţii alimentare decente. Din acest punct de vedere, Uniunea Europeană, formată din 15 ţări, cu o populaţie de 360 milioane locuitori, oferă un model pentru restul lumii, unde s-a ajuns la un echilibru între cantitatea de hrană produsă şi creterea demografică (Brown R. Lester, 1996).

În concordanţă cu date FAO, plantele de cultură şi în special cerealele, asigură necesarul a 55 % din proteine, 15 % din lipide şi 70 % din glucide, reprezentând 50 – 55 % din caloriile consumate în lumea întreagă. Dintre acestea, grâul se cultivă pe cea mai mare suprafaţă, constituind cereala de bază datorită importanţei ei economice în hrana polulaţiei. Nici un aliment nu satisface atât de economic cerinţele omului în principii nutritive şi active ca pâinea de grâu.

Însemnătatea care s-a acordat gâului începând din cele mai vechi timpuri rezultă din întrebuinţarea sa în principal, aceea de materie primă în fabricarea pâinii care asigură alimentul de bază pentru o mare parte a polulaţiei. Pâinea şi produsele derivate din grâu sunt nelipsite din alimentaţia populaţiei la nivel global.

Alături de alte alimente ele asigură omului nutrienţii necesari întreţinerii funcţiilor vitale ale organismului a capacităţii de muncă de gândire şi creaţie, a sănătăţii lui. Se poate spune că civilizaţia umană s-a constituit ca o variabilă civilizaţie a grâului, aportul acestei cereale rămânând o constantă semnificativă a alimentaţiei din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.

Din acest motiv, este necesară obţinerea unor producţii ridicate şi constante de grâu pe unitatea de suprafaţă prin elaborarea de noi tehnologii care să asigure cele mai înalte randamente în condiţiile reducerii consumurilor de energie şi eliminarea imenselor pierderi provocate de buruieni, boli, dăunători şi factori climati nefavorabili.

Producţia mondială de grâu depăete 681 miliaoane tone anual şi face din grâu cea mai importantă materie primă alimentară. Producţia în România se situează între 5 şi 7 milioane tone, anual, fiind suficientă prin consumul indigen şi cu posibilităţi de export în ani favorabili.

Cercetările noastre aduc o modestă contribuţie la îmbunătăţirea tehnologiei de cultivare a grâului, prin cuantificarea efectului unor fertilizanţii în creşterea producţiei de cariopse, dar mai ales prin urmărirea rezultatelor obţinute în urma tratamentelor extraradiculare cu biostimulatori asupra biologiei plantelor şi calităţii cariopselor pentru panificaţie.

Agricultorii români, ca şi în trecut, cultivă cu precădere soiuri de grâu recunoscute la nivel naţional şi internaţional pentru bunele calităţi de panificaţie dar pun accent şi pe stabilitatea randamentului (producţie) rezistenţa la agenţi patogeni şi factorii nefavorabili.

PARTEA I

CONSIDERAŢII GENERALE

CAPITOLUL 1

STADIUL CUNOAŞTERII LA NIVEL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

1.1. Stadiul actual al cercetărilor prinvind cultura grâului de toamnă

În prezent multe programe de ameliorare a grâului urmăresc crearea de soiuri care să posede un potenţial ridicat de producţie, adaptabilitate şi rezitenţă la boli. Aceste obiective se situează pe primul plan în cadrul programului de ameliorare a grâului de la Centrul Internaţional de Ameliorare a Porumbului şi Grâului (C.I.M.M.Y.T.) din Mexic, Universitatea din Nebraska, SUA, precum şi Institutul de Cercetări Agricole din Krasnodar, Federaţia Rusă.

Interacţiunile puternice dintre genotip şi mediu, obligă în procesul de ameliorare, la crearea de soiuri cu adaptabilitate la condiţii climatice atât favorabile cât şi nefavorabile (Tessemma şi colab. 1998).

În fosta U.R.S.S. cultivarea grâului de toamnă Bezostaia, i-a depăit zona nativă atât de mult (din cauza unei serii de ierni relativ blânde), încât în 1972 ocupa în jur de 15 milioane hectare; iarna grea a avut drept rezultat pierderea a milioane de tone de grâu (Plucknett, şi colab, 1993). Pentru a obţine un aluat şi o pâine de calitate, făina de grâu trebuie să provină din soiuri ale căror compoziţie chimică este cunoscută. Astfel în Cehia calităţile tehnologice ale făinii de grâu au fost studiate la soiurile Arida, Merito, Verita între anii 2007 – 2009. Pentru producţia de pâine, calităţi ecologice satisfăcătoare s-au obţinut la aluatul provenit din soiul Arid.