Dezvoltarea rurală a comunei Ghiroda

Comuna Ghiroda este aşezată în câmpia Timişului, practic în lunca inundabilă a râului Beghei (canalul Bega de mai târziu).

Comuna de astăzi este alcătuită din două sate: Ghiroda - centrul comunal şi Giarmata-Vii, satul aparţinător comunei.

Faţă de principalul centru administrativ al judeţului - Timişoara, comuna Ghiroda, se află în nord estul acestuia, pe coordonatele geografice de 45°45- latitudine nordică şi 21°19- longitudine estică.

Vecinii comunei sunt: la nord satul Giarmata-Vii şi comuna Giarmata, la est - comuna Remetea cu satele Ianova şi Bucovăţ (spre sud-est), la sud - comuna Moşniţa Veche şi pădurea Bistra, iar la vest - municipiul Timişoara prin cartierele: Ghiroda - Nouă, Fabric şi Pădurea verde.

Faţă de Timişoara, comuna se află la mică distanţă; astfel pe şoseaua naţională Timişoara - Bucureşti la aproximativ 5 km, dar apropierea este şi mai mare ţinând cont că marginea comunei spre vest se confundă cu marginea Timişoarei, pe actualele străzi Dunărea şi Aleea Ghirodei. Prin nordul comunei Ghiroda trece calea ferată Timişoara - Bucureşti la aproximativ 300 metri, unde nu demult exista şi un canton feroviar. Suprafaţa vetrei satului depăşeşte 80 hectare.

La hotarul de sud trece canalul Bega. Suprafaţa comunei depăşeşte 35 km2. Spre sud drumul de legătură cu Timişoara, actual asfaltat se numea “alee” şi lângă el era un braţ al Begheiului, “şanţul cel mic”. Legătura cu satul Giarmata-Vii se face pe drumul ce merge spre Aeroportul Timişoara; drumul merge spre nord-est şi imediat ce depăşeşte calea ferată, se bifurcă: la stânga Giarmata - Vii iar la dreapta spre Aeroportul Timişoara şi satul Ianova. Între drumurile principale există drumuri de pământ numite “obraţe”.

2. ISTORICUL COMUNEI

Teritoriul de astăzi al comunei Ghiroda, a fost locuit încă din timpul ocupaţiei romane în Dacia, dar nu avea documente speciale pentru Ghiroda, de aceea vom folosi documentele istorice legate de oraşul din imediata apropriere, Timişoara, şi datorită faptului că marile evenimente istorice nu se puteau întâmpla la Timişoara, fără ca să nu influenţeze şi mica aşezare din imediata apropriere, Ghiroda.

Astfel, după cucerirea Daciei de către trupele romane conduse de Împăratul Marcus Ulpius Traianus (Traian) în anul 845 de la facerea Romei sau anul 100 după Hristos, teritoriul Banatului, din care făcea parte şi teritoriul comunei Ghiroda, a intrat în provincia Dacia Ripensis (105 d. Hr. - 106 d. Hr.).

Ceva mai târziu, când împăratul Claudius învinge pe Goţi în anul 268 d. Hr., dar pierde Dacia în 257 d. Hr., goţii rămân pe teritoriul actual al Banatului până în timpul domniei lui Constantin cel Mare , întemeietorul Imperiului Roman de Răsărit, devenit mai apoi Imperiul Bizantin.

Venirea hunilor conduşi de Attila, duce la supunerea unei părţi a teritoriului Daciei, dar la moartea acestuia în anul 454 d. Hr., cearta fiilor săi pentru moştenirea tatălui lor aduce pe vizigoţi, ostrogoţi şi gepizi, alungaţi în secolul al VI-lea de longobarzi şi avari şi în secolul al XI-lea, de maghiari.

Avarii, se pare că au numit aşezarea întărită dintre mlaştini (zambara - zurobara), cu numele de Beguey.

Imperiul Roman, ca să se apere de popoarele migratoare, au construit trei valuri de pământ pentru apărare; unul dintre ele pleca de la Mureş, pe la Chesint, Bencec, Ianova şi trecea printre localităţile Bucovăţ şi Moşniţa, deci prin partea de sud-est a teritoriului de azi al actualei comune Ghiroda.

Din cronica lui Anonymus, notarul regelui Bela al Ungariei, reiese că Arpad cu conducătorii săi Zorad şi Cadusa, au trecut, în anul 859 d. Hr. şi prin zona Beguey (Timişoara), zonă numită aşa după râul Begh. După ce l-au înlăturat pe principele Glad, au format Capitaneatus Kund (după numele unui conducător ungur). După unii istorici, acest capitanat nu a existat.

În aul 1177 d. Hr., există date documentare privind apariţia comitatului Timiş, legat de înfrângerea lui Ahtum, urmaş al lui Glad, de trupele lui Ştefan ce Sfânt, regele ungurilor.

Este momentul în care maghiarii schimbă denumirea avară de Beguey în Temesvar, ne spune Johann Nepomuk Preyer în “Monografia oraşului liber crăiesc Timişoara”. Tot el ne spune că în anul 1152 d. Hr. regele Geza al II-lea înfrânge pe împăratul bizantin Manuel Comnenos, care în retragere, a pustiit şi jefuit acest ţinut, deci probabil şi al teritoriului de azi al Ghirodei. Câţiva ani mai târziu devastează ţinutul, cumanii, pentru ca în anul 1241 d. Hr. să pătrundă în zona noastră şi hoardele mongolilor. În urma retragerii mongolilor, regele Bela IV, ridică cetatea Timişoarei şi se îngrijeşte şi de zona din vecinătate.

Regele Ladislau al VI-lea Cumanul, a vizitat împrejurimile Timişoarei iar regele Carol Robert de Anjou, după ce obţine coroana maghiară (pierzând-o pe cea napolitană), în 1309, zăboveşte timp de doi ani între zidurile Timişoarei şi împrejurimile sale, apoi în anul 1316 se instalează în Timişoara, unde construieşte un palat.

În anul 1330 d. Hr., în Timişoara şi împrejurimile ai (deci şi Ghiroda) cantonează marea armată a lui Carol Robert de Anjou, care a fost prost sfătuit de voievodul Transilvaniei, Toma Farkas şi de stolnicul Dionisie de Szech, pentru a lupta contra lui Basarab, voievodul Valahiei.

Deşi primii locuitori s-au aşezat pe aceste meleaguri încă din negura vremurilor, datele documentare scrise sunt puţine şi se află în arhivele fostului imperiu Habsburgic şi apoi Austro-ungar, scrise în limba germană sau ungurească şi foarte greu de obţinut.

Primul documente istoric care aminteşte destul de vag, despre localitatea noastră este scris în limba ungurească şi este numit “Szaz es Delmagyarorsag ujabb tötenateböl“ sau “O sută de ani de istorie a Ungariei” de Szentkiray, iar un alt document este “Temesvarmagyar enleke” de Barany Agoston, din care reiese că satul a existat la jumătatea secolului al XIV-lea, încă înainte de a fi ocupat Banatul şi Timişoara de către hoardele turceşti.

Cel mai vechi document în care se aminteşte numele de GHIRODA, este registrul despre însemnările dijmelor papale din anii 1332-1337, cu titlul de “Incipimut Rationes Decimaris Sexeunalis Collectan in Hungaria ab anno 1332 ad annum 1337 a Jacopo Bercugari et Rajmondo Bonafato Colectoribus Pontificis” (în limba latină), care act, se păstrează în biblioteca Vaticanului din Roma. În acest document se aminteşte pentru prima dată de comuna Ghiroda sub denumirea de GHIRDA.

Actul atestării mai clare este cel din anul 1389, când localitatea este menţionată în documentele feudale sub numele de GYUREG.

De altfel denumirea localităţii noastre a suferit mai multe schimbări de nume; astfel, în secolele al XIV-XVI-lea, în plin ev mediu european, a purtat denumirile: GYROD (1393), NAGYIJRWG (1429), GYWRED (1492), GYWRUG (1494), GYWREWD (1495 şi 1497), GYWREG (1498), GYWREWDY (1497, 1503 şi în 1511).

Regele Ungariei Vladislav, numeşte, în anul 1441, comite de Timişoara, pe Ioan Huniade iar după moartea acestuia, urmează fiul său Ladislau, care se ocupă şi de împrejurimile oraşului.

Matei Corvin, ajuns rege al Ungariei în 24 ianuarie 1458, vine la Timişoara în data de 28 august 1458 şi inspectează împrejurimile probabil şi Ghiroda.

Prima apariţie a turcilor în zonă, se produce în anul 1463 fiind conduşi de Ali-Beg, pornit în lupta contra lui Ioan Pongrat, voievodul Transilvaniei. Pentru moment, turcii sunt alungaţi, dar revin în anul 1476, tot cu Ali-Beg, înfrânt din nou de comitele Ambrosiu Nagy.

O importanţă deosebită pentru cetatea Timişoarei, pentru împrejurimile sale şi pentru o bună parte a Banatului a avut-o figura legendară a lui Pavel Chinezu care, începând din anul 1478 avea funcţia de comite al Timişoarei şi care imediat, în anul următor 1479 şi apoi în anul 1481 luptă cu succes împotriva turcilor conduşi de Ali-Beg şi din anul 1492 de Skender Paşa, comandant de Smederevo.