Fertilitatea Solurilor Privind Implimentarea Agriculturii Ecologice

INTRODUCERE

Deja suntem obişnuiţi cu peisajul persistent în compartimentele de produse agricole din centrele comerciale de prestigiu. Fructe impresionante şi foarte aspectuase, toate de aceeaşi mărime. Legume extrem de colorate şi apetisante, cu acelaşi aspect de poză decupată dintr-o revistă. Este o imagine comună în supermarket-uri, dar deja şi la majoritatea pieţelor din capitală, precum şi din provincie. La fel ca şi părerea majorităţii consumatorilor, care remarcă faptul că, de cele mai multe ori, aceste legume sau fructe nu mai au aproape nimic din gustul lor natural. Foarte multe firme din ziua de azi încearcă să îşi atragă clienţii prin reclame la produsele alimentare pe care le comercializează şi despre care afirmă că sunt “ ca la mama acasă”. Sunt aspecte din viaţa de zi cu zi, care demonstrează faptul , că revenirea la o agricultură naturală, în care nu se utilizează chimicale, este prioritară, pe măsură ce consumatorii sunt tot mai exigenţi.

La moment în R.Moldova încă nu există o apreciere din partea consumatorilor a produselor alimentare ecologice sau organice. De asemenea, nu există încă magazine în care să se vîndă aceste produse. Deocamdată, cel puţin din inirţie, speranţa noastră de a ne apropia de natură, rămîne tot în piaţă, la ţărani, însă nu ştim nici aici cît de “curat” sunt cultivate şi crescute aceste produse.

Deficitul produselor agricole de calitate veritabilă au impulsionat Uniunea Europeană să pună un accent deosebit pe obţinerea produselor vegetale sau animale prin procedee ecologice şi să-i încurajeze pe cei care doresc să practice o astfel de agricultură. Revenirea, însă, la aceste procedee nu este tocmai simplă, întrucît regulile sunt foarte stricte, astfel încît produsul final să fie cu adevărat complet natural, ecologic.

Pricipalul pericol, care ameninţă şi poate compromite producerea ecologică în R.Moldova, este abordarea şi perceperea simplistă a acestui domeniu. De astfel, acest risc guvernează producerea ecologică în republică, ultima fiind redusă la activităţi de obţinere de produse ecologice pure, iar implimentarea practicilor agricole ecologice este redusă doar la dezicerea de îngrăşăminte minerale sintetice şi substanşe de uz fitosanitar.

Prin prisma acestei definiţii agricultura ecologică este o formă a agriculturii sustenabilă şi are şansa de a se afirma în R.Moldova numai în cazul, în care se va conştientiza, că sistemele agricole ecologice reprezintă o generaţie nouă a sistemelor agricole şi sunt produsul celei de-a patra mare revoluţie în agricultura, care presupune două componente de bază: a) ecologizarea şi b) biologizarea agrosistemelor.

Prima presupune practicarea unor sisteme agricole adaptate la condiţiile concrete de landşaft, dar şi la mecanismele şi legitările de funcţionare a ecosistemului de sol, care alcătuieşte baza agrolandşaftului.

Cea de a doua componentă presupune restabilirea resurselor energetice ale pedogenezei, în condiţii de antropizare a acestui fenomen global, prin sporirea în progresie a cantităţii de materie organică încadrată în pedogeneză.

În baza celor expuse putem considera că în scopul diminuării riscurilor provocate de aceste probleme este de urgentă necesitate elaborarea unui Plan de acţiuni de dezvoltare a agriculturii ecologice ajustat la Planul de activităţi ale Uniunii Europene.

Scopul prezentelor cercetări presupune evaluarea legităţilor de evoluţie a factorilor agrochimici de fertilitate a solului din raionul Făleşti în scopul elaborării unui program regional (raionul,) de încadrare eşalonată a terenurilor în circuitul agricol ecologic.

Obiectivele de cercetare:

Realizarea obiectivelor propuse a implicat evaluarea legităţilor de evoluţie a factorilor agrochimici de fertilitate în baza datelor din literatură, dar şi prognozarea riscurilor de degradare fizică, chimică şi biologică în scopul managementului acestuia.

Evaluarea pretabilităţii resurselor de sol ale r. Făleşti în scopul încadrării în circuitul agricol ecologic;

- Evaluarea potenţialului agrochimie al solurilor, care include:

1. Evaluarea conţinutului de humus al terenurilor agricole (terenuri arabile

şi plantaţii pomiviticole), în perioada anilor 1965-1997 de cercetare

agrochimică (ciclul I, III, IV şi V);

2. Evaluarea conţinutului de fosfor mobil în terenurile agricole (terenuri

arabile şi plantaţii pomiviticole), în perioada anilor 1965-1997 de

cercetare agrochimică (ciclul I, II, III, IV şi V);

3. Evaluarea conţinutului de potasiu schimbabil în terenurile agricole

(terenuri arabile şi plantaţii pomiviticole), în perioada anilor 1965-1997

de cercetare agrochimică (ciclul I, II, III, IV şi V).